Lumea copiilor

M-am mutat in casa noua!

2010-02-08T09:23:00.004+02:00

De la inceputul acestei luni m-am mutat intr-o casuta noua!

De acum ne vedem pe www.prieteniicopiilor.ro pentru a aduce un sprijin parintilor si educatorilor in munca depusa pentru formarea personalitatii copiilor!

Va multumesc si nu uitati: www.prieteniicopiilor.ro

Despre disciplina copilului tău

2010-01-31T10:26:00.005+02:00

O să ai zile în care nu te vei putea înţelege cu copilul tău, în care nu vei reuşi să-l faci să se comporte aşa cum ar trebui. Dar există metode pentru a diminua frustarea ta şi a evita conflictele dintre tine si copilul tău.

Ţine cont de posibilităţile copilului tău!

Copiii se dezvoltă intr-un ritm diferit şi pot să aiba diferite calităţi şi defecte. În cazul în care copilul tău nu se comportă aşa cum ai vrea, s-ar putea ca pur şi simplu să nu poată face ceea ce i-ai cerut.

Gândeşte inainte de a vorbi!

Dacă ai stabilit o regulă sau ai facut o promisiune, va trebui să o respecţi. Ai grijă sa fi realistă.

Copiii fac ceea ce "merge"…!

Dacă vei încerca să-ţi mituieşti copilul cu ceva dulce după ce a făcut o prostie, încercând astfel să îl faci sa se oprească, mai mult ca sigur că data viitoare va face la fel. Fă un efort şi încearcă să nu încurajezi comportamentul greşit al copilului tău, nici măcar prin atenţia pe care i-o acorzi.

Incearca sa fii constant şi perseverent!

Nimeni nu poate fi perseverent tot timpul. Dar ţelurile propuse, regulile, metodele de educare trebuie să rămână aceleaşi. Desele schimbări deruteaza copilul şi îl provoaca să testeze limitele numai pentru a afla unde sunt aceste limite.

Respecta sentimentele copilului!

Dacă afli din ce cauză copilul se comportă anormal, eşti deja cu un pas mai aproape de rezolvarea problemei. Deseori ajută dacă copilul ştie că este inţeles. Un exemplu: "Ştiu că eşti supărat pentru că prietenul tău trebuie să plece, dar tot trebuie să iţi strângi jucariile."

Priveşte greşelile, inclusiv pe ale tale, ca posibilităţi de a învăţa!

Dacă nu te descurci intr-o anumită situaţie de prima dată, nu dispera. Analizeaza situaţia, incearcă să îţi dai seama ce ai fi putut face diferit şi data viitoare aplică. Dacă îţi dai seama imediat că ai făcut o mare greşeală, aşteaptă să se liniştească situaţia, cere-ţi scuze de la copil şi explică-i cum o să procedezi data viitoare în aceleaşi condiţii.

Cum să eviţi problemele…

În primul rând, încearcă să eviţi forţa şi demonstraţiile de forţa. Încearcă să te limitezi la problemele într-adevar importante. Urmatoarele idei te-ar putea ajuta:

-Dacă este posibil, oferă opţiuni copilului!
Lăsând copilul să aleaga poţi stabili nişte limite, acordându-i totodată o anume independeţă. Un exemplu: "Îţi strângi singur jucăriile sau sa te ajut?" Transformă educaţia într-un joc! Copilul va face ceea ce vrei tu dacă ai grijă să se şi distreze. Un exemplu: "Concurs! Cine îşi pune haina mai repede!"

- Fă-ţi planuri dinainte!
Dacă ştii cu siguranţă că anumite circumstanţe vor cauza probleme (mersul la cumpărături, de exemplu), discută cu copilul înainte despre ce comportament ar trebui să aibă şi care ar fi consecinţele dacă nu îl respectă. Mergi la cumpărături numai când copilul este bine odihnit şi sătul şi ia cu tine o carte sau o jucărioară ca să-l distrezi în cazul în care se plictiseşte.

- Laudă-l când se comportă bine
De câte ori copilul işi aduce aminte să urmeze regulile stabilite de tine, încurajează-l şi laudă-l pentru cât de bine a facut-o. Nu este nevoie de un sistem de recompense. Un simplu "Mulţumesc că ai venit când te-am strigat" şi o îmbrăţişare sunt de ajuns.

7 lucruri negative pe care ar fi bine să nu le spui copilului tău!

2010-01-30T10:35:00.004+02:00

Nu există părinţi care se trezesc dimineaţa şi se gândesc: "Oare ce aş putea să îi spun astăzi copilului meu pentru a-i crea o atitudine negativă, pentru a-i destrăma încrederea de sine şi a-l face să se simtă dependent şi lipsit de control?"

Totuşi părinţii fac asta frecvent, fără intenţie, pentru că nu înţeleg puterea cuvintelor lor.

Modul nostru de a vorbi cu copiii şi cuvintele pe care le folosim pentru a comunica cu ei sunt deosebit de importante pentru increderea de sine, sănătatea emoţională şi puterea copiilor noştri. Este o legatură de netăgăduit între cuvintele pe care noi le folosim, atitudinea si rezultatele pe care le vor avea in viaţă. Sunt cuvinte care dau putere şi cuvinte care rănesc. Cuvinte care pot educa sau ruşina, încuraja sau dojeni, pot inălţa sau pot coborî moralul unui copil.

Iată care sunt cele mai rele şapte lucruri pe care le poţi spune copilului tău:

1.Dacă nu te opreşti, plec şi te las aici!

Cea mai mare temere a unui copil mic este ca s-ar pierde sau că ar fi lăsat singur si lipsit de apărare. Ameninţând un copil folosindu-te de teama sa de abandon în dorinţa de a-l manipula către un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauză. O soluţie este aceea de a-i oferi copilului o altenativă. În loc să îl sperii, spune-i: "Dacă alegi să te comporţi aşa în continuare vom merge acasă. Dacă alegi să vorbeşti cu voce normală vom sta şi vom face cumpărături. Tu alegi!"
O altă soluţie este să te opreşti şi să iei o pauză. Este foarte posibil să ai nevoie ori de odihnă ori de un somn ori de amândouă.

2.Ar trebui să îţi fie ruşine!

Acest mod de a te adresa copilului este o încercare de a da un sentiment de vinovăţie. Se crede că dacă un copil poate fi determinat să se simtă vinovat, de ruşine îţi va schimba comportamentul şi va face ceea ce dorim noi.
Sunt situaţii în care ruşinea funcţionează şi determină comportamentul pe care îl aşteptăm de la copilul nostru. Dar cu ce preţ? Împreună cu ruşinea şi vinovăţia apare şi sămânţa credinţei "Mă înşel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodată, nimic bine". Când copiii acţionează în afara acestei credinţe se simt şi mai ruşinaţi, lucru care le întăreşte credinţa si perpetuează ciclul comportamental ce produce şi mai multe răspunsuri de care le este ruşine.

3.Nu ne-am dorit niciodată să te avem!

"Îmi doresc să nu te fi avut!", "Dacă ar trebui să o iau de la capăt nu aş mai face niciodată copii" şi "Nu ne-am dorit niciodată să te avem" sunt afirmaţii de neiertat în discuţiile părinte-copil. Indiferent de ce a făcut copilul şi indiferent care este tonul vocii sale, aceste răspunsuri părinteşti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui să fie un semnal că ceva lipseşte în relaţia părinte-copil. Folosiţi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, unui psiholog, preot sau consilier şcolar. Fa-o acum! Tu şi copilul tău meritaţi!

4.Tu eşti cauza divorţului nostru!

Niciun copil nu este cauza divorţului dintre părinţi şi nu este de aşteptat ca un copil să ducă o asemenea povară emoţională. Chiar şi când explicăm cu atenţie şi cu dragoste unui copil că nu este în nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorţa acesta păstrează impresia că este intr-un fel responsabil si poate gândi: "Dacă aş fi fost diferit, părinţii mei ar fi fost încă împreună", iar "Dacă aş fi fost mai bun, nu s-ar fi certat atât de mult" este un lucru pe care, chiar dacă nemărturisit, copiii îl cred.

5. De ce nu poţi fi şi tu ca fratele/sora ta?

Când părinţii compară verbal fraţii între ei, unul dintre ei va ieşi în dezavantaj. Ei trimit mesajul către copil că nu este destul de deştept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu eşti suficient de bun" se infiltrează adânc în conştiinţa sa şi vor contribui la comportamentul indezirabil de mai târziu.

Comparaţiile fac să crească rivalităţile frăţeşti intensificând rivalitatea naturală care deja există şi fac să crească tensiunile din casă. Comparaţiile dăunează relaţiilor dintre fraţi, făcând să crească sentimentul separării.
Acceptă fiecare copil din familia ta pentru persoana unică care este. Fiecare are propriile sale forţe, capacităţi şi nevoi. Ajută-ţi copiii să descopere frumuseţea unicităţii sale, focalizându-te pe fiecare individ, fără a folosi comparaţii.

6.Lasa-mă să fac eu asta pentru tine

Dacă "Lasă-mă pe mine să fac asta", "Lasa-mă pe mine să mă ocup de asta" şi "O fac eu de data asta" sunt prezente curent în modul de a te adresa copiilor este contribuţia ta la învaţarea neputinţei de către ei. Preluând intiaţiva şi făcând lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face singur, îi creezi sentimentul neputinţei. Aceasta îl încurajează să se vadă pe sine incapabil.

Preluând iniţiativa şi facând acum, poţi economisi timp, dar vei avea mai mult de lucru în perspectivă. Dacă faci un lucru în locul copilului tău o data, nu e nici o problemă. Daca o faci de două ori, ai creat un tipar. Daca o faci şi a treia oară, Felicitări! Ai o nouă slujbă!

7.Pentru că am zis eu, de aia!

Cuvintele sunt "Pentru că am zis eu, de aia!", dar mesajul tăcut este: "Eu sunt mare, tu eşti mic, eu sunt deştept, tu eşti prost, eu am puterea şi tu nu. Treaba mea este să spun a ta este să te supui". Acest mod de a te adresa copilului dă naştere resentimentelor şi crează lupte pentru putere. Incearcă să te adresezi copilului tău astfel încât să îi comunici respect în acelaşi timp cu sentimentele şi dorinţele tale: "Este frustrant pentru mine, în timp ce tu continui să mă întrebi ,,De ce?”. Ca părinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre dăţile când decizia este a mea. Nu îmi schimb părerea de data asta... "

Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emoţional asupra copiilor. Elimină modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de adresare. Dacă devii conştient de una sau mai multe dintre cele şapte cele mai rele lucruri pe care le poţi spune copilului tău sau altă formulă de adresare abuzivă, opreşte-te! Inspiră adânc. Mergi la o plimbare. Încearcă să te relaxezi, să îţi faci ordine în gânduri, reevaluează situaţia. Dă-ţi ţie şi copilului tău timp să vă calmaţi şi să recăpătaţi imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la început, tu eşti cel care trebui să aibă această iniţiativă, amintindu-ţi că vorbele pot da putere sau că vorbele pot răni.

Serialul "Hannah Montana" va lua sfarsit in 2011

2010-01-10T20:18:00.001+02:00

Idolul telespectatorilor copii, Miley Cyrus, care si-a castigat celebritatea mondiala datorita serialului in care joaca rolul adolescentei Hannah Montana, isi va lua la revedere de la acesta in 2011.

Un purtator de cuvant al Disney a confimat ca serialul este programat sa ia sfarsit anul viitor, relateaza BBC, citat de NewsIn.Ultimul sezon al serialului, pentru care vor incepe filmarile luna aceasta, va fi finalizat in martie 2011 cu un "eveniment major, care va dura o ora", potrivit reprezentantilor Disney. "Niciodata nu poti fi sigur de ceva in aceasta industrie, dar in prezent avem in plan sa punem punct serialului dupa aceste filmari", a declarat Adam Bonnett, reprezentant al Disney.

sursa: www.9am.ro

Dumnezeu sa te ierte, Toni!

2010-01-05T15:48:00.002+02:00

Serbare de Crăciun 2009 - Clubul C.F.R.

2009-12-20T10:28:00.000+02:00

"Drepturile copiilor" - Parteneriat cu Palatul copiilor - Iaşi

2009-11-18T22:35:00.004+02:00

Activitate demonstrativă în cadrul "Săptămânii porţilor deschise"

2009-11-18T22:30:00.000+02:00

Parteneriat cu şcoala

2009-11-16T15:17:00.001+02:00

Carnaval de Halloween 2009

2009-10-31T11:49:00.002+02:00

Pentru VIDEO mai jos

Împreună la ziua lui Matei

2009-09-24T15:34:00.000+03:00

FOTO: Serbare sfârşit de an - grupa mare

2009-06-13T15:51:00.004+03:00

Mulţumesc d-nului Cotan pentru cea mai mare parte a fotografiilor!

Am fost in excursie!

2009-06-08T10:14:00.000+03:00

De 1 iunie am iesit la iarba verde in Bucium

2009-06-04T08:48:00.001+03:00

VIDEO & FOTO: Ziua Copilului in Parcul Expozitiei

2009-05-31T12:37:00.004+03:00

PENTRU FOTOGRAFII IN SLIDESHOW-UL DE MAI JOS

Etape în achiziţionarea competenţelor emoţionale

2009-04-07T19:02:00.005+03:00

În perioada preşcolară, copiii parcurg câteva etape specifice în achiziţionarea componenţelor emoţionale:

Înainte de 2 ani

• Copiii exprimă încă de la naştere emoţii, de exemplu, un zâmbet spontan care la 3-6 săptămâni se transformă în zâmbet social.
• În această perioadă exprimarea emoţională se realizează cel mai frecvent prin plâns.
• Principala achiziţie din punct de vedere emoţional în primele 6 luni de viaţă este sentimentul de frică; aceasta se manifestă prin frica de persoane străine. La 5-6 luni, copilul este capabil să distingă persoanele cunoscute de cele necunoscute şi pe acestea din urmă le respinge întorcând privirea sau refuzând să fie luat în braţe.
• În primele 24 de luni, reglarea emoţională se realizează prin comportamente de genul suptul degetului sau căutarea suportului din partea adultului (ex. privire, suport fizic).

De la 2 la 4 ani

• Între 2 şi 4 ani, copiii încep să vorbească despre propriile emoţii.
• La această vârstă identifică şi diferenţiază expresiile faciale ale emoţiilor de bază (furie, tristeţe, frică şi bucurie).
• Tot acum copiii manifestă frecvent accese de furie şi teamă de separare.
• Copiii de la 2-4 ani se angajează în lupte pentru putere, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la apariţia acceselor violente de furie.
• În această perioadă, copiii încep să înţeleagă cauzele emoţiilor de bază.
• La vârsta de 2-4 ani, copiii nu reuşesc să înţeleagă că ceea ce cauzează o emoţie este interpretarea şi evaluarea unui eveniment sau situaţii de către o persoană şi nu situaţia în sine. Ei pot înţelege doar că evenimentele sunt cele care cauzează emoţii.
• De asemenea, copiii pot face inferenţe de genul „dacă...atunci”.
• Tot în această perioadă, copiii apelează şi la strategii comportamentale de autoreglaj emoţional precum căutarea suportului adulţilor şi căutarea proximităţii (aproprierii) fizice ale adulţilor.

De la 4 la 5 ani

• Identifică şi diferenţiază expresiile faciale ale mai multor emoţii, precum furie, tristeţe, bucurie, ruşine, mândrie, vină.
• Identifică şi diferenţiază emoţiile şi pe baza altor indici decât expresiile faciale, ex. tonul vocii.
• După vârsta de 3 ani, copiii încep să se simtă din ce în ce mai confortabil când sunt separaţi de persoane, locuri sau lucruri familiare.
• În această perioadă pot categoriza emoţiile în pozitive („bune”) sau negative („rele”).
• Între 4 şi 5 ani, copiii manifestă interes în exploatarea emoţiilor celorlalţi („ mamă, de ce plangi?” sau „de ce eşti trist, tată?”).
• Copiii utilizează etichete verbale pentru diverse trăiri emoţionale care se diferenţiază mai greu între ele. (ex. „ nu sunt supărat, sunt îngrijorat”).
• Evaluează corect majoritatea emoţiilor, însă atribuie cauza emoţiilor unor factori externi mai degrabă decât unor factori interni; nu înţeleg încă faptul că emoţiile sunt cauzate nu de situaţiile de viaţă, ci de interpretarea cognitivă a situaţiilor de viaţă.
• La această vârstă nu pot întelege faptul că o persoană poate simţi două emoţii în acelasi timp (de exemplu, o persoană poate fi tristă şi furioasă).
• Între 4 şi 5 ani, copiii încep să înţeleagă impactul pozitiv şi/sau negativ al exprimării diverselor emoţii.
• Acum încep să înţeleagă şi că acelaşi eveniment poate fi o sursă de emoţii diferite pentru persoane diferite (de exemplu, câştigătorul concursului e fericit, iar cel care a pierdut e trist);
• Sunt capabili să amâne o recompensă imediată, dar mică, pentru o recompensă ulterioară unei activităţi, dar mai substanţială (de exemplu, „decât o bomboană acum, mai bine o felie de tort după ce aranjez toate jucăriile la locul lor”).
• Copiii de 4-5 ani tolerează trăirile de frustare care nu au o soluţie imediată (de exemplu, dacă sunt în autobuz şi le este foame pot aştepta fără să se enerveze până la oprirea autobuzului).
• E perioada în care interiorizează regulile (regulile de comportament în diverse situaţii socilale sau pe cele legate de ritualuri de familie) şi se supun cu usurinţă lor, ceea ce înseamnă că reglarea emoţională se realizează mai uşor.
• Copiii încep să aplice singuri strategii eficiente de reglere emoţională precum: identificerea de soluţii adecvate la problemele cu care se confruntă, raţionalizarea sau minimanizarea.

De la 5 la 7 ani

• În identificarea emoţiilor, copiii de 5-7 ani pot lua în calcul şi factorii situaţionali, nu doar expresiile faciale pentru a descifra un „zâmbet amar”.
• Datorită dezvoltării intense a limbajului, în jurul vârstei de 5-7 ani, copiii pot identifica şi denumi majoritea emoţiilor.
• Copiiilor de 5-7 ani nu le plac eşecurile şi devin critici cu ei înşişi; este recomandată stimularea competitivităţii cu ei înşişi şi nu cu alţi copii.
• Copiii de această vârstă pot manifesta teama de separare când nu sunt alături de persoanele semnificative din viaţa lor în situaţii critice (de exemplu, când schimbă grădiniţa sau când dorm în altă parte decât acasă).
• Cea mai importantă achiziţie în această perioadă este dezvoltarea empatiei, adică a abilităţii de a fi interesat şi de a înţelege emoţiile celorlalţi.
• Copiii de 5-7 ani încep să îşi formeze simţul moralităţii şi înţeleg termeni abstracţi ca: onestitate, corectitudine, moralitate.
• În acestă perioadă înţeleg că emoţiile sunt cauzate NU de evenimentele externe sau de situaţii în sine, ci de interpretarea cognitivă a acestora, adică de ceea ce gândim noi despre ele.
• Copiii de 5-7 ani sunt capabili să îşi elaboreze propriile reguli de reglaj emoţional în diverse situaţii de joc, de interacţiuni sociale şi uneori aceste reguli sunt complexe.
• Deşi la această vârstă copiii apreciază prietenii de aceeaşi vârstă, continuă să apeleze la adulţi (mai ales la părinţi) pentru ajutor şi ghidaj emoţional.

Bibliografie: „Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi cu vârsta până în 7 ani”, Ghid pentru cadrele didactice din Învăţământul preşcolar. UNICEF, 2007

Probe de dezvoltare pentru vârsta de 0 - 8 ani

2009-04-01T21:28:00.005+03:00

Probele de mai jos le puteţi încerca fără foarte mult efort acasă, în parc, sau oriunde aveţi o oarecare linişte alături de copilul d-voastră.

Dezvoltarea neuro-motorie
Staţi în picioare în faţa copilului care stă şi el în picioare. Ţineţi braţele lipite de corp şi un picior în faţa celuilalt. Picioarele trebuie să fie corect aşezate; călcâiul piciorului din faţă trebuie să atingă vârful piciorului din spate. Spuneţi-i copilului: "Stai şi tu ca mine fără să mişti braţele". Trebuie să stea aşa 10 secunde. Dacă nu reuşeşte, nu vă neliniştiţi, dar aveţi grijă ca atunci când stă la masă sau în faţa televizorului să stea liniştit, de asemenea să nu fugă atunci când ar trebui să meargă.

Dezvoltarea senzorial-perceptivă
Copilul trebuie să stea în faţa dumneavoastră. Spuneţi-i: "Dacă iţi arăt mâinile mele deschise, tu nu faci nimic. Dacă îţi arăt mâinile strânse în pumn, tu baţi din palme". Dacă nu reuşeşte, exersaţi din nou după câteva luni.

Dezvoltarea limbajului
Alegeţi o imagine simplă şi arătaţi-o copilului. În imagine trebuie să fie 2-3 personaje. Copilul trebuie să ştie să povestească ce vede în imagine. Cu cât foloseşte propoziţii mai elaborate cu atât limbajul său este mai dezvoltat.

Dezvoltare socio-afectivă
Copilul se descurcă să se îmbrace singur, cu excepţia şireturilor, bretelelor, curelelor, nasturilor, care sunt mai greu de manevrat, însă spre vârsta de 7-8 ani nici acestea nu ar trebui să mai pună vreo problemă.

Dezvoltarea cognitivă
Copilul trebuie să ştie să răspundă corect la următoarele întrebări: "Ce trebuie să faci când ţi-e somn, frig, foame, frică?"

Cum se dezvolta copilul d-voastră?

Fiecare părinte îşi doreşte să aibă un copil care se dezvoltă normal. Psihologii au studiat etapele dezvoltării umane pe diferite paliere psihice (neuro-motor, senzorial-perceptiv, cognitiv, limbaj, socio-afectiv). Toti copiii trebuie să parcurgă anumite stadii de dezvoltare, psihologii descoperind ce achiziţii este necesar să posede aceştia la o anumită vârstă. În primii 7-8 ani de viaţă se pun bazele dezvoltării ulterioare, lacunele din această perioadă recuperându-se foarte greu şi, uneori, niciodată. De aceea, dezvoltarea copiilor trebuie îndeaproape urmărită de către părinţi, care le sunt, în această perioadă, cei mai apropiaţi.
În această pagina le pun la dispoziţie doar câteva probe pentru a testa dezvoltarea copiilor cu vârsta între 0 şi 8 ani. Fac menţiunea că sunt doar câteva probe care nu reflectă întreaga dezvoltare pe un anumit palier psihic, ci doar o mică parte din ceea ce copiii trebuie să achiziţioneze. Dacă veţi aplica aceste probe, trebuie să o faceţi atunci când copilul dumneavoastră este odihnit, prezentându-i proba ca pe un joc. Dacă doriţi o examinare detaliată a tuturor palierelor psihice, puteţi face o vizită la un cabinet psihologic.

Succes!

Am învăţat să plantăm flori de primăvară!

2009-03-28T08:40:00.012+02:00

Plantam flori de primvara from Geo on Vimeo.

Noul proiect, "Primăvara", desfăşurat în cadrul grupei a cuprins printre altele ("Vestitorii primăverii", "Alb cu roşu - mărţişor", "Munca oamenilor", "Păsări şi animale de curte") şi teme ca: "În grădina de zarzavat" şi "Buchetul primăverii". Aceste două ultime teme au adus cu sine şi discuţii inevitabile despre părţile componente ale plantelor şi despre modul cum cresc şi cum trebuie îngrijite acestea. Pentru că vârsta preşcolarităţii este o vârstă care se bazează pe concret şi pe exemple palpabile, vizibile şi reale am hotărât să răspundem la întrebări prin plantare de seminţe de legume (ridichi, ceapă verde, salată, mărar, morcov) şi flori. Dacă în săptămâna anteriară copiii au fost nerăbdători să vadă cum evoluează planta de la sămânţă la leguma care poate fi consumată, săptămâna aceasta au fost foarte încântaţi să vadă părţile componente ale florilor (mai ales rădăcina) şi să cunoască rolul acestora, dar şi să aibă propria lor floare de care să fie mândri că o îngrijesc.

Pentru că au fost două săptămâni în care bagajul de cunoştinţe a fost foarte bogat, am luat hotărârea ca şi la insprecţia pentru gradul doi să discutăm despre flori şi despre modul de îngrijire al acestora, inspecţie care s-a finalizat cu calificativul Foarte Bine.
Meritul nu este numai al meu şi vreau să subliniez faptul că aveţi nişte copii grozavi, fără de care acest calificativ poate ar fi fost altul.
Vă mulţumesc d-voastră, celor care ne-aţi pus la dispoziţie materialele şi ustensilele necesare desfăşurării acestor frumoase activităţi.

Serbare pentru Mama - grupa mare

2009-03-06T19:37:00.011+02:00

Vizită la "Funny English"

2009-03-06T05:22:00.011+02:00

Proiectul de parteneriat derulat împreună cu Grădiniţa Voineşti a ajuns deja la etapa a doua, etapă în care avem plăcerea de a fi gazde. Astfel, pe 5 martie 2009, piticii de la Voineşti, s-au urcat dis-de-dimineaţă într-un microbuz şi au venit la "Funny English". Pe lângă mărţişoarele făcute de ei, au venit cu încă o surpriză: o doamnă extraordinară care a interpretat o piesă inedită de teatru. Surpriza însă a constat în faptul că, fără decoruri suplimentare, doamna a pus în scenă "Motanu încălţat" în care actorii erau copiii celor două grădiniţe. Piesa interactivă a atras foarte mult pe aceştia, ei savurând-o mai mult ca oricare altă piese de teatru.
A urmat "competiţia poeziilor" care a fost câştigată de grupa mică de la Voineşti, noi fie având emoţii, fie intimidaţi de prezenţa motanului, nu am făcut faţă cu brio provocării. Am câştigat în schimb la capitolul cântece, având succes cu "Savetuca" care a şi încheiat ziua.
Aşteptăm cu nerăbdare următoarea etapă din Poiectul "Bucuriile copilăriei".

Pentru mai multe fotografii daţi click aici sau pe diapozitivul de alături.

Poezii şi cugetări pentru Ziua Mamei

2009-03-01T13:43:00.010+02:00

Darul Măriucăi
Lucia Munteanu

Măriuca în grădină,
A găsit un ghiocel
Cu petale de lumină
Şi cu trupul subţirel;
Să-l culeagă, rău îi pare,
De aceea se gândeşte:
Dacă-l lasă, atunci oare,
Mamei ce-i mai dăruieşti?
De pe gard o păsărică
Ciripind zice aşa:
Ghiocelul, fată mică,
E pentru măicuţa ta.
Mi-a spus mie primăvara,
Când l-a semănat aici,
Că vor creşte-n toată ţara
Ghiocei pentru mămici.
Măriuca, bucuroasă,
Din zăpadă îl ridică
Şi-l aduce iute-acasă:
- Iată darul meu, mămică!

Mama-i cântec
Paulina Popa
Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
Mama-i toate
Câte sunt,
E iubire pe pământ.

Mama
Nina Casian
M-a crescut mama în poală
Din leagăn şi pân’ la şcoală.
Zile-ntregi şi nopţi la rândul
Mi-a vegheat somnul şi gândul.
M-a învăţat să gânguresc,
Să spun mama, să zâmbesc,
M-a învăţat apoi, prin casă
Primii paşi până la masă.
M-a învăţat ca să nu mint,
M-a învăţat să nu m-alint.
Să nu ştiu ce este frica,
Toate m-a-nvăţat mămica.
Mamă bună, mamă dragă,
Te-aş iubi o viaţă-ntreagă.
Pentru tot ce ai făcut,
Pentu că tu m-ai crescut.

Mamei
Vezi, mămica mea cea bună,
Tare mult aş vrea să-ţi scriu
Dar sunt mică şi nu ştiu...
Pentru mine, blândul soare
Îţi trimite o scrisoare,
Caci pe foaia de caiet,
Uite-a coborât încet,
Cu miez galben şi fierbinte.
Ştiu să desenez cuvinte
Fără să mă iscălesc...
Soare-nseamnă “Te iubesc”.

Primăvara
Elena Dragoş
Sub fereastra casei mele
Vin şi trec atâţia paşi
Dar eu ştiu când vine mama
Mersul ei e mai gingaş.
Când îi sună glasul dulce,
Eu un cântec îl socot
Când mă strânge-n braţe mama
Eu mă fac micuţ de tot.
Cerul e senin de parcă-i
Floare de nu-mă-uita.
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.

E ziua ta
Elena Dragoş
E ziua ta măicuţă,
Te-aşteaptă flori pe masă,
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă
Când ai să vii acasă.
Am să-ţi sărut obrajii
La piept când mă vei ţine
Şi mâinile ce nu au
Odihnă pentru mine.

Mama este tot ce-i bun
Paulina Popa
Mama e un cântec vesel,
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile de pe câmpii.
Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de-aproape,
Fericirea pe pământ.
Mama este tot ce-i bun,
Mama-i versul lăcrimând,
Mama-i flacără arzând;
Orişiunde, orişicând.

Noi şi mama
C. Munteanu
Vremea-i caldă şi frumoasă.
Mama rânduieşte-n casă.
Haine, covorase, pături,
Scutură şi pune-alături.
Mai sunt multe de făcut
Şi-uite, ziua a trecut!
I-am zis mamei: „Ce-a rămas
Dac-ai vrea, n-ar trece-un ceas
Şi-mpreună cu Vlăducu
Am sfârşi îndată lucru.
Ce, tot numai tu şi tu_
Suntem mari şi noi de-acu!”

De ziua mamei
Elena Farago
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.
Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!

E ziua ta
E ziua ta mămica mea cea bună,
Dac-aş putea ţi-aş prinde în cunună
Toţi trandafirii zărilor uşori
Şi cântecele ca pe nişte flori.
Şi razele de soare şi de lună…
Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.
Dar până cresc, nu pot oricât aş vrea
Decât să te sărut, măicuţa mea!

Darul meu
Sunt mic, măicuţă dragă
Dar tare te iubesc
Încât întreg pământul
Aş vrea sa-ţi dăruiesc.
Dar vezi, măicuţă dragă
Eu sunt aşa de mic
Pământul este mare
Şi nu pot sa-l ridic.
Dar din întreg pământul
Cât ochii îl cuprind
O floare am cules cu drag
Şi astăzi ţi-o întind.

Iartă-mă
Mamă dragă, ştiu că azi
Tare rău te-am supărat.
Lacrimile de pe obraz
În ascuns ţi le-ai uscat.
Astăzi este ziua ta
Ce să fac ca să mă ierţi?
Stai cu ochii în pământ
Şi nu vrei ca să mă cerţi.
Florile ce ţi le dau
Rând pe rând le-am sărutat
Dar pe tine nu-ndrăznesc
Nu ştiu dacă m-ai iertat.

Mama
E ziua ta azi, mamă
Şi-aproape, lângă tine
Un gând duios te cheamă
Ca să-ţi urez de bine.
Dar gândul meu fierbinte
Se stinge, nu ştiu cum
Şi nu găsesc cuvinte
Să-ţi mai urez acum.
In schimb îţi dau o floare
Şi-n locul meu aş vrea
Cu-aceeaşi nerăbdare
Să-ţi glăsuiască ea.
Tăcerea s-o străbată
Şi glasul ei s-ascult.
Să-ţi spună înc-odată
Cât te iubesc de mult.

Mama
Când intră mama în odaie
În ochii ei sunt numai eu
Şi-i simt a inimii văpaie
Cum bate cald în pieptul meu.
Când iese mama din odaie
Se face-n jur urât şi frig.
Mi-e dor de dulcea ei văpaie
Şi-o strig să vină iar, o strig!

Rugăminte
Mamă dragă, te iubesc
Nu mă bate când greşesc
Eu sunt mic, neastâmpărat
Nu-mi dau seama de ce fac.
Ia, adu-ţi tu bine-aminte
Parcă tu erai cuminte?
Câte pozne ai făcut
Mama ta nu te-a bătut.

8 Martie
Veronica Porumbacu
S-au aprins în noapte stele.
Ce aproape sunt de ele!
Numai să întind o mână
Şi-una-n palm-o să-mi rămână.
Mamă, vrei de ziua ta
Să-ţi aduc în dar o stea?

Printre pete de zăpadă
Geta Nistor – Stanciu
Printre pete de zăpadă
Am zărit un ghiocel.
Vin copiii să îl vadă –
Parcă e un clopoţel.
M-am gândit să-l dăruiesc
Mamei, că tare-o iubesc.
Dar mai caut ici, prin nea,
Fir plăpând de viorea –
E pentru bunica mea.
Eu vă cer acum iertare
De n-am fost ascultător
Dar voi creşte! Veţi vedea
Ce mai fată veţi avea!

O să fiu cea mai cuminte
Geta Nistor-Stanciu
Sunt o fată mititică
Şi-o iubesc pe-a mea mămică.
Şi pe tati îl iubesc
Şi frumos eu vreau să cresc.
Mami, azi e ziua ta!
Ghiocei în dar ţi-oi da.
Obrazul de mi-l săruţi
Şi-ochişorii mei micuţi!
Să primeşti, mămica mea,
Darul meu de ziua ta!
Şi-o să fiu cea mai cuminte –
De-asta să-ţi aduci aminte!

Cea mai frumoasă
Mamă dragă şi iubită,
Primăvara-i ziua ta.
Tu mereu eşti lângă mine,
La nevoie, mama mea!
Îţi doresc doar zile bune,
Tot ce-i mai frumos pe lume,
Tu eşti cea mai bună mamă,
Lângă tine nu am teamă.

Pentru mama
Sunt atât de fericită
Că mămica mea iubită
A venit azi la serbare
Să asculte o urare.
8 Martie! E ziua ta
O floare-ţi dau măicuţa mea.
Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar.
Sunt visele ce port în gând
Că voi fi mare în curând
Şi ascultător voi fi mereu
Mamico, ăsta-i darul meu.

Ziua ta
Pentru ziua ta, mămico,

Ţi-am adus un ghiocel.
Cât de mic îl vezi, cuprinde
Toată primăvara-n el.
Dar tu dragostea s-o simţi
Cum în inimioară creşti
Lângă ghiocel, te rog,
Şi-un sărut, acum primeşti.

De ziua mamei
Victor Tulbure
Abia s-arată pâlcuri de cocori...
Nici n-a-nflorit grădina noastră încă
Dar ghioceii, albi, de sub ninsori,
I-am adunat cu dragoste adâncă.
Şi ţi-i aduc în dar, de ziua ta.
Neînsemnat, buchetul meu e, poate,
Da-ntrânsul vei citi simţirea mea
Şi gândurile cele mai curate.

Mama
Grigore Vieru
Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă,
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă.

Măicuţei mele
Eu ştiu că tu trudeşti
Din suflet să mă creşti
Şi ştiu că-n visul tău
Sunt eu şi numai eu.
De aceea astăzi, mamă,
Eu braţele-ţi întind,
Căci vreau pe sub năframă
Tot gâtul să-ţi cuprind.
Să-l strâng cât pot de tare,
Şi-n calda-mi sărutare,
Să simţi cât te iubesc
Promit, măicuţă dragă,
Că n-am să mai greşesc!

De ziua mamei
O, ce bună şi frumoasă
E mămica mea!
Ciocârlii aş vrea să cânte
Azi în geam la ea.
Iar eu voi veni c-o floare
Să i-o dau în dar
Să-i spun că-ale ei poveţe
Nu sunt în zadar.
Hărnicuţă şi cuminte
Mă silesc să fiu
Mândră de fetiţa ei
Vreau mereu s-o ştiu.

Mamei
Mamă, eşti pe lume,
Tot ce-i mai frumos.
Ochii tăi sunt limpezi
Glasul ţi-i duios.
Dragostea ta mare
Mie-mi este scut
Mamă, ia-mă-n braţe
Vreau să te sărut.

Mama
Soare, azi e ziua mamei.
Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru
Pe toţi norii să-i goneşti.
Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândră dintre toate
Pentru dragostea ei mare
Şi nespusa-i bunătate.

Fluturaşul
Fluturaş micuţ şi drag
Du-te la măicuţa-n prag
Şi-i şopteşte-ncetişor
Că mi-e dragă şi-o ador.
O ador şi-am s-o ascult
C-o iubesc nespus de mult
Şi-i urez zile senine
Că munceşte pentru mine.

Mama
Mamă azi lumina-i moale
Ca privirea dumitale.
Vântul mă mângâie blând,
Parcă ţi-a citit în gând
Un scatiu ce nici nu este
Vrea să-mi spună o poveste,
Da-i uituc, nepriceputul,
Ştie numai începutul...
Pe motan aşa cuminte
Nu-l ştiu eu de când ţin minte!
Chiar şi mândrul de căţel
S-a mai potolit niţel.
Numai soarele, vezi nu-i...
Stă ascuns după gutui,
Şi de-acolo o să iasă
Numai când vii tu acasă.

Mama
De la primul pas al tău
Te păzeşte de ce-i rău
Te iubeşte şi te ceartă
Te învaţă şi te iartă.
Şi din calendar cad file,
O-nţelegi mai mult copile,
O priveşti în ochii limpezi
Şi-n oglina lor tresari.
Să-ţi vezi chipu-n ochi de mamă,
Ştii, copile, ce înseamnă?

Mamei
De dragul tău pământul
De ghocei e plin
Şi vin cocori în zare
Şi cerul e senin.
Şi-ntâiul fir de iarbă
Ţi-a încolţit în prag
Şi-nmugureşte pomul
Să-ţi fie ţie drag.
Învaţă-mă ce-i bine,
Fereşte-mă de rău,
Căci am venit pe lume,
Tu ştii de dragul tău!

Ziua mamei
Azi, de ziua mamei mele
Am cules cinci viorele
Şi cu-o aţă, pe genunchi
Le-am legat într-un mănunchi.
Mângâindu-l în tot felul,
Mama duce bucheţelul
Drept la buze şi zâmbind
Pupă florile pe rând.
Şi de fiecare floare
Mi-a dat câte-o sărutare
Şi mi-a spus: „fecior viteaz”
Şi-avea lacrimi pe obraz.

Mamei mele-i desenez
Geta Nistor – Stanciu
Eu sunt mic, dar sunt deştept.
Am destui ani să aştept
Ca să-nvăţ să fiu cuminte,
Să nu plâng de-mi cade-un dinte.
Dar tot ştiu la vârsta mea
Că astăzi e ziua ta!
Cu mânuţa asta mică,
Desenez o floricică
Şi ţi-o dau, ca să ţii minte
Că-s un băieţel cuminte.
Tu mă creşti cum se cuvine
Şi-o să te mândreşti cu mine!

Primăvara
Vreau să plece repede
Iarna din grădină
Primăvara veselă
Vreau acum să vină.
S-au topit zăpezile
Caldă-i ziua, caldă,
Pârâiaşe sprintene
Prin grădină saltă.
Ne lăsăm paltoanele
Dragă primăvară,
Şi cu toţi de-a prinselea
Ne-om juca pe - afară.

De ziua mamei
Sunt mic măicuţă dragă
Dar tare te iubesc
Încât întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Dar vezi măicuţă dragă
Eu sunt aşa de mic
Pământul este mare,
Şi nu pot să-l ridic.
Dar din întreg pământul,
Cât ochii îl cuprind.
O floare ţi-am cules, cu drag
Şi ţi-o întind.

Cântec de primăvară
Sus pe dealuri primăvara
Umblă şi presară flori
Şi-n văzduhul de mătase
Se zăresc vâslind cocori.
În oraş unde se-nalţă
Şiruri lungi de blocuri noi
Rândunica cea voioasă
Se întoarce înapoi.
Primăvară, primăvară
Roagă tu o rândunică
Ca să vină să-şi clădească
Cuib lângă fereastra mea.

E ziua ta!
E ziua ta
Măicuţa mea cea bună!
Dac-aş putea
Ţi-aş prinde în cunună
Toţi trandafirii zărilor uşori,
Şi cântecele ca pe nişte flori.
Şi razele de soare şi de lună
Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.
Dar până cresc nu pot,
Oricât aş vrea,
Decât să te sărut
Măicuţa mea.

Darul meu
8 Martie! E ziua ta!
O floare-ţi dau mămica mea!
Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar
Sunt visele ce port în gând
Că voi fi bun şi drept oricând
C-ascultător voi fi mereu
Mămico, acesta-i darul meu.

Primăvara
de Vasile Alecsandri
A trecut iarna geroasă
Câmpul iată-l înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit
Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben aurit
Salutare primăvară,
Timp frumos bine-ai venit!
Turturele se-ngână
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină
Din flori miere adunând
Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit
Salutare primăvară!
Timp frumos, bine-ai veni

De ziua mamei
Abia se-arată cârduri de cocori
Nici n-a-nflorit grădina noastră încă...
Dar ghioceii albi de sub ninsori,
I-am adunat cu dragoste adâncă
Şi ţi-i aduc în dar de ziua ta,
Neânsemnat, buchetul meu e poate.
Da-ntr-nsul vei citi iubirea mea,
Şi gândurile mele
Cele mai curate!

Sosirea rândunicii
de George Coşbuc
Rândunica a sosit,
Primăvara vine.
Iată mugurii-nfloresc,
Grădiniţele-nfloresc,
Tot e viu şi-ntinerit
Căci e cald şi bine.
Ger, zăpadă, tot s-a dus
Primăvara vine.
Răsărit-au mândre flori
Şi prin zări se văd cocori
Verde-i jos, senin e sus
Căci e cald şi bine!

Primăvara
Floare mică, ghiocel
Eşti frumos şi mititel,
Tu vesteşti în toată ţara
Primăvara, primăvara.
Dinspre marea cea albastră
Rândunica ne-a sosit
Ea aduce primăvara
Să-i urăm "bine-ai venit".

Primăvara
Primăvara a venit
Cu alai de flori albastre
Şi cu cerul însorit
Pe meleagurile noastre.
- Hai copile, pe câmpii
Să fugim să prindem fluturi
Galbenelor păpădii
Pălăria să le-o scuturi.

De ziua mamei
Mamă dragă,
Ce-aş putea
Să-ţi doresc
De ziua ta?
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor la toate
Pace şi zile senine
Să mă poţi creşte pe mine.

Mama
Mama-i clipa de-alinare
Visul meu cu îngeri buni,
Mama-i dulcea sărutare,
Mii de flori prinse-n cununi.
Mama-i zarea fermecată,
Dragostea urcată-n cer,
Floarea vie-mbujorată,
Clipele de sfânt mister.

Doamne, pentru mama mea ...
Doamne, pentru mama mea,
Te-aş ruga din cer înalt
Să cobori iubirea Ta
Peste-adâncul ei oftat.
Să-i aduci zile cu sori,
Albe zări trandafirii,
Peste-amurgu-i cu ninsori
Dăruieşte-i bucuri

Pentru tine ...
Pentru tine am cules,
Mama mea, narcise;
Pentru tine am ales
Un buchet de vise.
Pentru tine - ghiocei -,
Pace şi-mplinire,
Inima-n iubirea ei,
Plină de simţire.

Mamă, azi de ziua ta
Ţi-am adus o albăstrea
Din grădina noastră
Mamă, azi de ziua ta
S-o aşezi în glastră.
Am scris în petala ei
Cu versuri de soare,
Cu lumină şi scântei,
Dragostea mea mare.

Mama este tot ce-i bun
Mama e un cântec vesel,
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile peste copii.
Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de-aproape,
Fericirea pe pământ.
Mama este tot ce-i bun,
Mama-i versul lăcrimând,
Mama-i flacără arzând,
Ori şi unde, ori şi când.

Zambile penru mama
Zambile pentru mama
Eu am cules cântând
Când a-nflorit câmpia
Sub soarele arzând.
Zambile pentru mama,
Îngeri cu ochii vii,
Frumoasele zambile,
Din suflet de copii.

Ghiocelul
Ghiocelu-i strop de soare
Peste satul îngheţat,
Ghiocelu-i mângâiere,
Anotimpul aşteptat.
El e semn de bine-n casă
E stea sfântă de-nceput
Şi ne-mbie azi la viaţă
Peste timpul ce-a trecut.

Pentru tine, mama mea
Pentru tine mama mea
Am cules din cer senin
Mii de stele.
Pentru tine-am adunat
Un buchet înmiresmat
De lalele.
Pentru tine-am coborât
Din înaltul nesfârşit, cerul
Mai aproape.
Pentru tine-nalţ cântând
Pînze sărutând văzduh
Peste ape.
Pentru tine mama mea
Fără-asemănare.
Pentru tine mama mea
Dragostea cea mare.

E ziua ta
E ziua ta măicuţă
Te-aşteaptă flori pe masă
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă
Când ai să vii acasă.
Am să-ţi sărut obrajii,
La piept când mă vei strânge
Şi mâinile ce nu au
Odihnă pentru mine.

Mama
Mamă, eşti pe lume
Tot ce-i mai frumos
Ochii tăi sunt limpenzi,
Glasul ţi-e duios
Dragostea ta mare
Mie-mi este scut
Mamă, ia-mă-n braţe,
Vreau să te sărut!

Mama mea
Mama mea-i o mamă bună,
Inima-i e cuib de lună,
Tot ca tata e şi ea,
E ca orice mamă, stea
De la ea ştiu tot ce ştiu,
Ea m-nvaţă cum să fiu
Cum să merg, cum să vorbesc,
Şi cât de frumos să cresc
Sărut' mâna mamă bună,
Viaţa ta îmi e cunună
Îţi promit pentru mai bine,
Că voi fi şi eu ca tine.

Mama
Soare, azi de ziua mamei
Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru
Pe toţi norii să-i goneşti!
Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândră dintre toate
Pentru dragostea ei mare
Şi nespusa-i bunătate
Îţi doresc dragă măicuţă
Mult noroc şi sănătate.

Aducem un omagiu şi dragelor bunici:

Bunica
Bunico, în ochii tăi senini,
De unde ard adânci lumini?
Şi părul tău de ce-i aşa?
Curat ca fulgii albi de nea?
De ce când umbli te apleci?
Să vezi pe unde calci şi treci?
Bunică dragă, cât aş vrea
Să fii tu nepoţica mea!
Poveşti să-ţi spun, să-ţi dau mâncare
Să simţi cât te iubesc de tare.

“Până şi iubirea îşi are egoismul ei; numai dragostea de mamă nu-l are”. H. de Balzac
“Mama este numele lui D-zeu din sufletul şi de pe buzele copiilor mici”.
“Cântecele unei mame alină durerile unui copil căruia-I cresc dinţii”. H de Balzac
“Mamele au o vârstă unică: nu există mame bătrâne, mame tinere, frumoase sau urâte; există doar mame.”
“Dragostea de mamă face ca toate celelalte sentimente să pălescă.”
“Toată educaţia şi toată fiinţa ce vei deveni depinde de mamă.” Aristotel
"Nu-i nimic mai gingas si nu-i nimic mai tare, decat dragostea de mama."
"Dupa ideea mea, nici scoala si nici profesorul nu pot face cu cele mai bune metode, in junia copilului, ceea ce poate face mama cu dragostea materna."
"Profesorul lumineaza capul cu stiinta, mama incalzeste inima cu dragostea sa."
"Cresterea si fericirea neamului omenesc sta pe bratele mamelor."
"Nu-i sfanta mai blajina intre sfinte, ca mama ce ne leagana pe brate si atatea adevaruri ne invata."
"Mama inalta sau ingenuncheaza natiunea, caci sufletul fiilor il da mama."
"Nu trece nimic peste iubirea de mama."
"Avem o singura mama si o singura viata. Nu astepta pana maine sa-i spui mamei ca o iubesti!"
"Pentru lume esti o persoana oarecare, dar pentru o singura persoana poti sa reprezinti lumea."
"Tot ceea ce sunt sau sper sa ajung, datorez ingerului meu, mama."
"Dumnezeu nu a putut fi peste tot, drept pentru care a creat mamele!"
"Dintre toate drepturile femeilor, cel mai mare este dreptul de mama."
"Inima mamei este un abis la fundul caruia vei gasi tot timpul iertare."
"Cel mai important lucru pe care il poate face un tata pentru copiii sai este sa le iubeasca mama."
"Inima mamei este scoala copilului."
"Frumusetea paleste; iubirea se stinge, frunzele prieteniei cad; Secretul mamei este sa la supravietuiasca tuturor."
"Primavara isi face propria declaratie, atat de tare si de clar, incat gradinarul pare sa fie doar unul dintre multele ei instrumente, si nu compozitorul."
"Oricat de lunga este iarna, primavara ii va urma sigur."
"Oricat de batrani si neputinciosi am fi, intotdeauna vom astepta cu nerabdare primavara. Cine poate sa reziste sentimentului de bucurie si de fericire de care esti animat atunci cand participi la renasterea naturii?"
"Primavara este atunci cand simti ca ai chef sa fluieri chiar daca ai un pantof plin de noroi."
"Iubesc primavara oriunde, dar daca as putea alege, as intampina-o mereu in gradina!"
"Daca primavara ar veni o data la un secol, in loc de o data pe an, sau ar izbucni cu zgomotul unui cutremur, in loc sa vina linistita, ce intrebare si asteptare ar fi in toate inimile noastre sa privim schimbarea miraculoasa! Dar acum succesiunea silentioasa nu sugereaza altceva decat necesitate. Pentru majoritatea barbatilor numai incetarea miracolului ar fi insusi un miracol si exercitiul acesta etern al puterii lui Dumnezeu pare a fi mai putin minunat decat ar fi lipsa lui."
"Primavara este o reflexie a gradinii sufletului nostru."
"Cand timpul este pregatit pentru anumite evenimente, acestea apar in diferite locuri sub forma violetelor care ies la lumina sa intampine venirea primaverii."
"Lasa-ne sa dansam in soare, sa purtam flori salbatice in par si lasa-ne sa ne strangem cu totii atunci cand intunericul pune stapanire pe cer. Suntem acasa printre pasari si copaci, pentru ca suntem copiii naturii."
"Vara este in capul meu, dar eterna primavara este in inima mea."
"Primavara este prima data recunoscuta de plante si apoi de oameni."
"Prefer sa am mai degraba trandafiri pe masa decat diamante la gat."
"Unde infloresc florile exista si speranta."
"Parfumul reprezinta sentimentele florilor."
"Primavara nu ar fi primavara fara cantecul pasarelelor."
"Lumea este asemenea unui trandafir. Il mirosi si-l da-i mai departe prietenilor."
"Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu dar a uitat sa le dea si suflet."
"Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste."
"Daca ar fi sa-mi traiesc inca o data viata, as incepe primavara devreme si as sta asa pana tarziu in toamna cand frunzele cad."
"Fericirea? Culoarea ei trebuie sa fie verdele primaverii, imposibil de descris. Aceasta culoare se repeta in fiecare frunza noua. Puterea regenerativa a naturii explodeaza in fiecare fir de iarba, in fiecare tulpina, in ficare ramura. Lucrand in mijlocul naturii simt verdele fuzionand cu trupul meu. Plin de energie, razele soarelui printre frunze ma fac sa fiu fericit.”

În vizită la Tipografia Print Color

2009-02-23T13:22:00.005+02:00

Pentru mai multe fotografii daţi click pe diapozitivul din dreapta sau AICI

Valentine's Day 2009

2009-02-22T10:40:00.009+02:00

Pentru mai multe fotografii daţi click aici sau pe diapozitivele de alături.

La mulţi ani, Mihăiţă!

2009-01-31T19:58:00.002+02:00

Pentru mai multe fotografii daţi click aici

Serbarea pentru Moş Crăciun - Teatrul "Luceafărul" - grupa mare

2008-12-18T16:19:00.007+02:00

CLICK AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

Azi eu sunt Moş Nicolae! ( VIDEO si FOTO)

2008-12-06T16:10:00.007+02:00

"Azi eu sunt Moş Nicolae" - aşa se numeşte proiectul prin care noi, cei de la "Funny Eglish" (educatoare Zamfir Cristina, copiii grupei mari şi părinţii acestora), am materializat o dorinţă a unor copii cu alte posibilităţi decât ale noastre. Astfel, copiii grupei mici de la Grădiniţa Voineşti au avut parte, poate, de cea mai frumoasă zi de până atunci din viaţa lor. După trei săptămâni în care părinţii, mai entuziasmaţi decât mine, ne-au tot adus şi jucării şi haine şi papuci şi bani, am putut face pentru fiecare dintre cei 16 mititei de la Voineşti câte un cadou consistent. După cum ne aşteptam, cel mai mare succes l-au avut jucăriile, care nu au rezistat nici măcar un minut în punguţele oferite de cei de la "Funny English". Am avut ocazia, şi am profitat, de a ne face noi prieteni, astfel, pentru câteva zeci de minute cât am stat acolo, cu toţii ne jucau împreună şi ne simţeam bine în prezenţa celorlalţi, nemaiştiind cine este vizitator şi cine este gazdă.

SUSŢINEREA DIN PARTEA PĂRINŢILOR A FĂCUT CA ACEST PROIECT SĂ AIBĂ SUCCES, FAPT PENTRU CARE DORESC SĂ LE MULŢUMESC FOARTE MULT!!!

MULŢUMESC DE ASEMENEA ŞI EDUCATOAREI DE LA GRUPA MICĂ (GRĂDINIŢA VOINEŞTI), D-NA IUSTINA CRIVOI, PRECUM ŞI PREOTULUI DE LA BISERICA "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" (VOINEŞTI), TODE DANIEL-ILIE.

Pentru fotografii vizualizaţi diapozitivele de alături sau daţi click aici.

Vizită la Grădina Botanică

2008-11-24T07:00:00.003+02:00

Pentru mai multe fotografii daţi click pe diapozitivele de alături

Carnavalul de Halloween 2009

2008-11-04T15:26:00.013+02:00

Pentru mai multe fotografii daţi click pe diapozitivele de alături

Cel mai bun film educaţional al anului 2008

2008-10-28T10:03:00.004+02:00

Copiii ştiu cel mai bine să copieze din comportamentul părinţilor. În filmul următor, considerat şi cel mai bun videoclip educaţional al anului, se poate vedea foarte bine acest lucru!

Cercul pedagogic al educatoarelor

2008-10-26T16:29:00.012+02:00

După 5 ani în care "Funny English" se tot aştepta să fie gazdă a cercului pedagogic, anul acesta are "norocul" de a primi în casă atât educatoarele cât şi învăţătoarele din judeţ. Dacă noi, cadrele didactice din grădiniţă, tocmai am trecut de încordare şi emoţii (întâlnirea având loc pe 24.10.2008), învăţătoarele de-abia acum încep să fie agitate, deoarece întâlnirea lor are loc pe 14.11.2008.

Tot stresul şi munca depusă de-a lungul unei întregi săptămâni au dat rezultate foarte bune. Lucrul în echipă al tuturor educatorelor a fost apreciat de musafiri şi în special de doamnele coordonatoare de cerc, d-na Constanţa Ursu şi d-na Maria Hereţiu.
Munca noastră nu a fost deloc uşoară pentru că anul şcolar a adus schimbarea curriculum-ului, iar noi am avut menirea de a parcurge acest nou document, precum şi altele adiţionale, şi să le prezentăm celorlalte cadre. Nu pot spune dacă doamnele au plecat cu noua terminologie însuşită în întregime, deoarece prezentarea mea a fost succintă (mapele conţinând însă un bagaj de informaţii mai bogat), dar pot afima cu certitudine că partea practică ce a urmat le-a mai „luminat”, după cum afirma la final una dintre educatoare.
Centrele de lucru care s-au constituit (la un centru lucrând în medie 6 educatoare) au reuşit să ducă la sfârşit sarcinele oferite. După ce s-a stabilit tema de lucru („Să mâncăm sănătos”), fiecare a trecut la rezolvarea propriu-zisă.
Astfel la centrul nr.1 s-a lucrat la inventarul de probleme „Ce ştim?/Ce nu ştim şi vrem să aflăm?”, la lista materialelor didactice folosite în cadrul proiectului tematic precum şi la scrisoarea adresată părinţilor. Centru nr. 2 a realizat harta proiectului tematic. Centrul nr. 3. a conceput o planifcare pe o săptămână, realizată în conformitate cu noul curriculum şi cu tema propusă, în timp ce centrul nr. 4 a schiţat un proiect didactic pentru o activitate integrată.
Cu toată modestia vreau să mai spun un singur lucru: am fost la înălţime, şi nu o spun eu ci sunt cuvintele unei doamne educatoare care a afirmat acest lucru la finalul întâlnirii.

Aşteptăm să vedem rezultatele învăţătorilor de la „Funny English”.
Mult succes le doresc!

Pentru mai multe fotografii de la cercul pedagogic vizualizaţi diapozitivele de alături!

A venit toamna...

2008-10-23T19:53:00.002+03:00

Proiect fructe de toamna

2008-10-14T09:25:00.001+03:00

VIDEO: Ne-am distrat grozav la ziua lui Matei

2008-10-06T08:36:00.002+03:00

DESENELE COPIILOR VORBESC DESPRE VIAŢA LOR

2008-08-27T14:04:00.008+03:00

Vă prezint în cele ce urmează o sumară interpretare a celor mai importante elemente care pot apărea în desenele copiilor.

“Copilul este copil pentru a dobândi, în timp, experienţa vieţii : copilul este mic pentru a deveni mare. Acesta este rostul copilăriei. Este funcţia ei.” (P.Velciov, 1994)

Vârsta copilăriei şi îndeosebi a preşcolarităţii constituie una dintre cele mai importante perioade din viaţa unei persoane. Influenţele care se exercită asupra copilului, evenimentele care apar la această vârstă au un rol foarte important în drumul spre a deveni adult responsabil, de caracter. Mediul în care trăieşte copilul, educaţia pe care o primeşte îşi vor pune amprenta în formarea viitoarei personalităţi a acestuia.

Una din principalele activităţi ale copilului o constituie desenul. Culorile, formele, liniile, sunt elemente care poartă cu ele întreaga poveste a vieţii, a evenimentelor şi educaţiei primite. Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologică a copiilor. Deşi ei nu ştiu încă să scrie, totuşi se exprimă prin simboluri. A desena este pentru copil o activitate prin care el se joacă. Desenele sunt expresii ale stărilor emoţionale, ale relaţiilor cu cei din jurul său, a traumelor suferite dar şi a capacităţilor de a face faţă problemelor. Studiind micile compoziţii ale copiilor putem opţine informaţii relevante în ceea ce priveşte lumea lor interioară, starea lor psihologică şi stilul interpersonal. Personajele care apar în desen sunt pline de semnificaţii, emoţii, sentimente şi gânduri trăite de copil în legătură cu anumite evenimente sau persoane din viaţa sa.

Cele mai frecvente apariţii în creaţiile copiilor sunt casa, copacul şi omuleţul.

Casa constituie o temă preferată de copii. Ea apare foarte des în desenele acestora, chiar de la vârste mici. Simbolic, o casă reprezintă căldură, adăpost, iubire, siguranţă. Ea trebuie să îi ofere copilului condiţiile de care are nevoie pentru a creşte şi a se dezvolta. Este un punct de reper faţă de tot ce este în exterior. Casa protejează copilul, adăposteşte familia, oferă siguranţă.

Ferestrele şi uşa unei case reprezintă comunicarea cu exteriorul. Ele sunt porţi deschise spre lume, dar pot constitui de asemenea şi dorinţe profunde de evadare dintr-un mediu familial foarte tensionat. De obicei uşile şi ferestrele indică aspecte legate de comunicare. Un copil care este foarte inchis, interiorizat, timid desenează de obicei o casă fără uşă, cu geamuri mici sau care pot avea gratii. Neglijenţa părinţilor sau abuzul pot fi de asemenea "traduse" prin prisma acestor tipuri de uşi şi ferestre.

Prezenţa fumului la case semnifică o atmosferă caldă, calmă de înţelegere între membrii familiei, iubire sau, în unele cazuri, dorinţă, speranţă spre o astfel de familie. Privind unele desene ale copiilor, casa seamănă cu o figură umană, cu o persoană. O casă poate fi primitoare, cu elemente de decor, îngrijită. Este adăpostul trainic în care creşte copilul, familia lui. Casa părintească este pământul în care se formează rădăcinile copilului. O casă fără fum este desenată uneori de un copil care are o familie disfuncţională.

Drumurile din jurul casei sunt un indiciu al stării emoţionale a copilului. Majoritatea copiilor desenează o casă înconjurată de natură, de verdeaţă, de un cadru plăcut. O casă amplasată undeva departe, în aer, sau la marginea foii poate evoca eşecuri, frustrări, blocaje emoţionale. La copiii din grupa pregătitoare casa apărea întotdeauna undeva deasupra pămăntului iar în faţă avea iarbă sau flori. Acest lucru semnifica faptul că ei aveau un trecut de care nu le era frică, fără probleme şi traume, un trecut pe care puteau să şi-l amintească. O casă care este desenată chiar pe marginea foii poate ridica semne de întrebare cu privire la trecutul unui copil. La copiii care au suferit pierderi ale părinţilor casa apare desenată foarte vag, fără o formă concretă. Poate apărea doar o mică parte a casei, o urmă a ataşamentului, a siguranţei copilului. O casă foarte mică poate fi un simbol al timidităţii copilului, a sentimentului de inferioritate sau de hipersensibilitate, a unui ataşament perturbat. Dimpotrivă, o casă foarte mare semnifică nevoia de afectivitate. O casă respingătoare poate semnifica autoritatea parentală excesivă.

Copacul este un element care arată dezvoltarea psihologică a copilului, precum şi trăirile faţă de mediul exterior, înconjurător. Testul arborelui pote fi aplicat atât la adulţi cât şi la copii, trebuie să se ţină seama, însă de nivelul dezvoltării lor. Trebuie specificat copilului că trebuie să deseneze un pom fructifer, nu un brad, deoarece acesta nu poate fi interpretat. La fel ca şi casa, copacul reprezintă copilul. Prin acest desen copilul se proiectează, oferindu-ne indicii ale dezvoltării sale. În interpretarea arborelui sunt privite elementele cele mai importante ale unui copac: rădăcina, trunchiul şi ramurile, coroana.

O rădăcină foarte groasă sau cu multe ramificaţii poate semnifica agresivitate a copilului care poate să se manifeste sau poate fi inhibată.

Trunchiul este partea cea mai stabilă a copacului. O mare importanţă se acordă suprafeţei acestuia. Un trunchi colorat cu îndârjire, apăsat, scrijelit poate fi un semnal de alarmă, deoarece poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar şi a agresivităţii îndreptate spre sine sau spre altcineva. De asemenea poate semnifica inadaptare. Până la 12 ani copiii vor desena un trunchi dreptunghiular, ceea ce este normal. Crengile sunt sudate de trunchi, ca şi cum ar fi lipite. Este normal şi acest lucru. Abia după 12 ani poate ridica semne de întrebare aspura dezvoltării mentale.

Coroana semnifică relaţiile cu exteriorul. Ea poate fi închisă, acoperită cu o membrană sau deschisă. Închiderea coroanei arată un copil destul de retras, care are relaţii timide cu exteriorul, cu persoanele din jur, este închis, nu doreşte să comunice şi să interrelaţioneze. El se protejează de ceilalţi, îşi închide spaţiul de acces. Vrea să fie singur, se teme. Coroana deschisă lasă posibilitatea de interactiune, de comunicare. Barierele sunt aproape inexistente, copilul poate fi extrovertit, deschis, interacţionează cu ceilalţi. Unii copii desenează multe frunze şi fructe, simboluri ale vioiciunii, fanteziei, construcţiilor fabulatorii. Unii copii desenează la grădiniţă copaci care nu au frunze dar sunt deschişi, nu au o coroană care este delimitată strict. Coroana nu este închisă. Ei sunt vorbăreţi, deschişi, dispuşi să comunice, să se ataşeze. Totuşi, există şi desene în care apare o coroană care este inchisă şi nu are nici un spaţiu deschis.

Amplasarea copacului în partea stângă a foii semnifică orientarea faţă de mamă, trecut. Dacă este situat în partea dreaptă, copilul este înclinat spre tată, spre viitor. Prezenţa scorburilor şi a cioturilor constituie un semn de alarmă, acestea fiind simbolul unui gol, vid, a unei traume suferite de copil, care i-a luat o parte din el şi care nu a fost depăşită în unele cazuri.

Desigur, în evaluarea desenelor copiilor trebuie să se ţină seama în primul rând de vârsta acestora. În grupele mică şi mijlocie copiii nu ştiu să deseneze copaci sau case deoarece informaţiile pe care le au, cunoştinţele lor sunt destul de limitate. De aceea cele mai multe desene pot fi interpretate după vârsta de 4 -5 ani.

Cea de-a treia parte a testului, copilul , constituie o parte foarte importantă a interpretării. Testul omuleţului este un test foarte complex ca interpretare, obţinându-se indicii ai dezvoltării mentale.
La copiii preşcolari desenul persoanei este mai superficial la vârste mici şi devine din ce în ce mai complet la vârste mai mari. Ceea ce este vizibil şi uşor de observat în desenul unei persoane este maniera de execuţie, caracteristicile desenului. Un omuleţ foarte mic poatre fi un simbol al unei timidităţi, al îngrădirii, al frustrării, descurajării. Relaţiile din cadrul familiei pot fi observate cu uşurinţă în desen. Copilul poate să-şi deseneze membrii familiei, sau poate să-i omită, fiindcă aşa simte în acel moment sau aşa doreşte el. Distanţa dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere, restricţii sau chiar interdicţii. Copiii abuzaţi de tată îl vor omite din desene de cele mai multe ori, sau, îl vor desena mai departe de ceilalţi membrii.

Zâmbetul personajelor, expresia feţei se pot interpreta cu uşurinţă. O fetiţă care era foarte des certată de către mama sa a desenat-o pe aceasta având o gură foarte mare, disproporţionată faţă de celelalte componente ale feţei.

Mâinile pot fi semne ale unui abuz suferit. Copiii care sunt bătuţi de părinţi le desenează acestora mâini foarte mari. Însă, ele pot fi şi simbolul protecţiei. Un copil care era cel mai des cu mama lui, tatăl fiind plecat , o desena pe mamă cu mâini lungi, ţinând de mână un băieţel. Era simbol al grijii, al sprijinului, ea era cea care îi oferea acestuia siguranţa, era persoana de bază din viaţa copilului.
Apropierea dintre părinţi şi copii poate apărea şi în desen. De obicei, copiii se ţin de mâna părinţilor sau a părintelui preferat, desenul este viu colorat, atrăgător, vesel.

De multe ori, observând comportamentul unui copil pe o perioadă mare de timp putem obţine informaţii directe despre el, prin acţiunile pe care le face, cuvintele pe care le foloseşte. Privind atent un desen ne putem completa informaţiile referitoare la copil, relaţiile din familia sa, emoţiile trăite, dificultăţile sau chiar frustrările lui. Desigur, nu este de ajuns să analizăm un singur desen pentru a ajunge la concluzii certe. Însă, acesta poate constitui un instrument care ne ajută în formarea imaginii generale despre mediul în care creşte copilul.

„Cândva desenam ca un adult. Dar mi-a luat o viaţă întreagă să pot desena ca un copil...” P. Picasso

Bibliografie: Bumbuluţ, S., (2004): Desenul în evaluarea copilului abuzat
Munteanu, A., (1998): Psihologia copilului şi a adolescentului, Timişoara, Ed. Augusta
Velciov, P., (1994): Psihologia vârstelor,Tipografia Universităţii, Timişoara
Rozorea, A., Sterian, M.: Testul arborelui, Editura Paideia

CUM EDUCAM COPILUL CAPRICIOS ?

2008-08-25T13:51:00.007+03:00

Acest caracter deriva, de obicei, dintr-o permisivitate mult prea mare din partea parintilor, dintr-o protectie exagerata, din dorinta de a nu face copilul sa planga si din faptul ca i s-au facut toate poftele. Daca nu se impun rapid si conctructiv reguli, copilul va avea probleme la gradinita si scoala. Va fi aceptat mai greu de colegi pentru ca va fi egocentric si arogant, educatoarele si invatatoarele il vor suporta greu, nu va invata bine, nu va suporta remarcile negative referitoare la comportamentul sau.
CUM PROCEDAM :
• Stabileste reguli simple pe care le poti aplica, reguli care sa fi intelese de copil
• Fii clar si decis asupra regulilor, folosind un ton mai aspru
• Nu ceda la primele lacrimi, urlete sau tavaliri pe jos
• Nu incepe sa te certi cu el, aplica regula si atat
• Lasa-l sa se joace singur ,creand astfel independenta copilului
• Invata-l sa astepte (asteptarea il ajuta sa accepte mai bine frustarea si invata sa aiba rabdare)
• Nu incerca sa-l aperi in fata oricaror probleme aparute (fii langa el, arata-i acest lucru, dar lasa-l pe el sa depasasca problema prin propriile forte).

Principiul educarii unui copil este acela al ,,mainii de fier in manusa de catifea”. Daca eu ca adult permit lucrurilor sa ia o directie gresita atunci nu am mai multa minte decat copilul din fata mea. Un adult hotarat, care stie ce vrea si ce are de facut, il face pe copil sa se simta in siguranta, de aceea il asculta, chiar daca, la inceput, s-ar putea sa-i puna rabdarea la incercare.
Copii prefera adultii fermi si siguri pe ei.

CONCLUZIE:
Da copilului libertate dar stabileste si limite pe care sa le respecte
• Copilul are voie sa faca orice cata vreme
-nu isi face rau lui
-nu face rau celorlalti
-nu face rau lucrurilor ce-l inconjoara
• Ignorarea acestor limite duce la indisciplina, rasfat, teribilism si accidente
• Daca lucrul nu este grav lasa-l sa suporte consecintele
• Dupa fiecare isprava trage concluzii cu el

Ignorarea limitelor duce la deprinderea unui comportament obraznic, malitios, agresiv si violent.

DE RETINUT: A lasa copilul sa faca ORICE este o gresala grava. El devine rasfatat, nerespectuos, rautacios, agresiv, distrugator si incapatanat.
A nu-i permite sa faca NIMIC este la fel de grav numai ca efectele sunt altele: devine timid, dezorientat, frustat, temator, neindemanatic, nesigur pe el.

Bibliografie:
Petrea, Irina, Si tu poti fi SUPERNANNY. Cum sa-ti cresti bine copilul, Bucuresti, Editura TREI 2007.
Revista Sanatatea copilului – nr. 3 noiembrie 2007

Semnificatia numelor

2008-08-22T09:04:00.004+03:00

Pentru multi parinti, atunci cand stiu ca vor avea un copil, una dintre probleme este alegerea numelui. Pentru solutionare (sau pentru a sti ce semnificatie are un anumit nume) propun sa "rasfoiti" urmatorul site: www.copilul.ro
Sunt convinsa ca informatiile va vor ajuta sa alegeti mai usor un nume viitoarei odrasle.

Maşinuţe sau păpuşi?

2008-08-18T11:26:00.010+03:00

De-a lungul vremii s-a observat faptul că micuţii noştrii au preferinţe în ceea ce priveşte jucăriile în funcţie de sex: băieţii sunt atraşi de maşinuţe, iar fetiţele se joacă cu păpuşi. Dar de ce se întâmplă acest lucru?

Specialiştii sunt de părere că preferinţele diferite pentru jucării sunt înnăscute, determinate parţial chiar genetic.

Toţi copiii sunt dominaţi de curiozitate. La vârste fragede ei obişnuiesc să se joace singuri cu jucării neutre: cărţile de poveşti, cărţile de colorat, puzzle-uri, diferite figuri geometrice; pentru toate acestea au o preferinţă egală atât fetele, cât şi băieţii.

Începând de la vârsta de 4-5 ani, copiii încep să-şi arate într-o oarecare măsură preferinţele în materie de jucării. Băieţii vor dori să îşi imite taţii, iar fetele mămicile.

citiţi tot articolul dând click aici

VIDEO: Serbare sfârşit de an!

2008-07-13T11:10:00.004+03:00

VACANŢĂ PLĂCUTĂ!

Serbare de Sfârşit de an

2008-06-29T09:00:00.007+03:00

PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII DAŢI CLICK PE DIAPOZITIVELE DE ALĂTURI

Ne-am distrat la FELICIA chiar de Ziua Copilului!

2008-06-01T20:11:00.003+03:00

La Multi Ani tuturor!!!

De ce minte copilul?

2008-05-04T13:20:00.006+03:00

Pedagogul L. Verel, care a studiat îndeaproape această problemă, găseşte nu mai puţin de 11 cauze ale minciunii, concluzie la care au ajuns similar şi pedagogii Binet, Stern şi Gorphe.

Astfel, copilul poate minţi din:
- teamă sau nesiguranţă
- vanitate
- interes
- nevoie de explicaţie, fiind împins de imaginaţie
- ignoranţă sau uitare a lucrurilor
- neînţelegere a întrebărilor sau a noţiunilor
- imitaţie
- reţineri sau intervenţii afective
- sugestii sau motivaţii inconştiente
- credinţa că ceea ce spune este adevărat, pe când de fapt nu este aşa
- slăbiciune a raţionamentului.

Acelaşi cercetător, în urma mai multor anchete pedagogice, a ajuns la următoarele proporţii:

- minciuni datorate fricii - 71%
- datorate vanităţii - 17%
- datorate răutăţii - 3%
- datorate altruismului - 2%

Ce procedură rămâne să adoptăm din punct de vedere educativ faţă de copilul mincinos?

Copilul nu trebuie adus în situaţii care i-ar face sinceriatea penibilă, să nu fie supus la acuzaţii, nedreptăţire, indiscreţie, bătaie de joc sau frică. Soluţia de durată este să-l învăţăm pe copil valoarea adevărului şi practicarea afirmării sale.

Să i se explice copilului că minciuna tot iese la iveală şi că ea lucrează împotriva celui care o practică ("Minciuna are picioare scurte"). Este recomandabil ca, până când îşi formează obişnuinţa de a spune adevărul, să-i promitem copilului că nu-l vom pedepsi dacă recunoaşte greşelile făcute.

Zicala "Vina recunoscută e pe jumătate iertată" se cere tradusă şi în privinţa sancţiunii, care să aibă rolul mai degrabă de mobilizare a voinţei copilului pentru a nu mai repeta greşeala, care apoi l-ar ispiti spre tăinuirea ei prin minciună.

Cum putem îmbunătăţi puterea creierului la copilul nostru?

2008-05-03T14:41:00.002+03:00

Dr. Sanjay Gupta de la CNN ne sugerează cum îşi pot părinţii ajuta bebeluşii pentru a fi isteţi, încrezători şi fericiţi.
Mai mult de 360.000 de bebeluşi sunt născuţi în fiecare zi pe planetă. Care dintre ei va creşte să devină un viitor Shakespeare, să găsească o cale de vindecare a cancerului sau chiar să dovedească că Einstein a greşit?
Pentru a creşte un bebeluş mai deştept, experţii spun că nu numai informaţia din cărţi este importantă şi că şi dezvoltarea emoţioală joaca un rol important în creşterea unor copii inteligenţi. "Trebuie neapărat să schimbăm acea istorică teorie a dezvoltării cognitive pe de o parte şi a celei emoţionale pe de altă parte şi să acceptăm că emoţiile noastre reprezintă realul "combustibil" care generează impulsul dezvoltării comportamentului social şi deasemeni cel al atingerii diferitelor nivele de intelgenţă", spune Dr. Stanley Greenspan, cercetator al dezvoltării copilului la Universitatea de Medicina George Washington.

continuarea articolului o puteţi citi dând click aici

POLITEŢEA ŞI FORMELE EI

2008-04-30T09:49:00.005+03:00

A fi politicos înseamnă a avea o atitudine de respect faţă de semenii tăi: fraţi, părinţi, bunici, cunoscuţi şi necunoscuţi. Politeţea este cartea de vizită a unui om.

Prin ce se exprimă politeţea?

- prin modul cum vorbim
- prin fapte
- prin gesturi

Prin modul cum vorbim dovedim că suntem politicoşi folosind:

1. salutul
2. diferite expresii de genul: te rog, vă rog, fiţi amabil etc.
3. tonalitatea vocii

Gesturi care exprimă politeţea:

1. descoperirea capului (pentru băieţi) atunci când salută sau intră în casă
2. a bate la uşă atunci când intră într-o cameră
3. a ceda locul în mijloacele de transport în comun, în parc etc.
4. a ceda locul de trecere când urcăm în tramvai, în tren etc.
5. a nu întrerupe pe cineva spre aţi spune părerea fără a fi invitat să faci asta
6. a vorbi discret, fără a ridica tonul, atunci când eşti întrebat

Când copilul este nepoliticos?

1. face invers decât cele arătate mai sus.
2. nu ascultă sfaturile date de părinţi, educatori, persoane mai în vârstă.
3. bruschează colegii lovindu-i sau adresându-le cuvinte urâte.
4. arată cu degetul.
5. râde de defectele fizice ale persoanelor.

Cum pot părinţii forma aceste trăsături de comportament?

- prin exemplul lor personal
- învăţând copilul şi corectându-i cu răbdare abaterile pe care le observă, explicându-i de ce nu a fost politicos comportamentul său.

Şi acum o întrebare la care trebuie să vă răspundeţi sincer, dragi părinţi: Aţi ridicat tonul în discuţiile cu soţul/soţia în prezenţa copilului, impunându-vă părerea? Gândiţi-vă dacă micuţul a învăţat ceva despre politeţe din această întâmplare.

O a doua situaţie: tata, obosit după o zi de muncă şi nervos din cauza traficului, intră în casă şi întreabă copilul pe un ton răstit de ce nu respectă sfatul dat de el vis-a-vis de ordinea jucăriilor. Ce e de făcut?
Mama va interveni calmând atmosfera. În acelaşi timp ea va explica micuţului unde a greşit (şi-a împrăştiat jucăriile pe unde nu trebuia) şi de ce tata a vorbit nepoliticos (era obosit de la muncă). În acest caz şi tata mai are de învăţat!

În concluzie: Nu uita să-ţi însuşeşti vorbele înţeleptului: Politeţea nu te costă nimic şi totuşi cu ea cumperi tot.

Activităţi de Sfintele Sărbători de Paşte

2008-04-28T12:43:00.003+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T11:15:00.003+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T10:55:00.003+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T10:50:00.001+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T10:43:00.004+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T10:38:00.002+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T10:34:00.001+03:00

Activitati cu parintii de Sfintele Sarbatori de Pasti!

2008-04-22T10:28:00.002+03:00

Hainele pentru copii mici, mult mai scumpe decât cele pentru adulţi

2008-03-28T21:19:00.003+02:00

Ce e mic, scump, foloseşte doar câteva luni şi se vinde ca pâinea caldă? Hainuţele pentru copii.
Chiar dacă hainuţele de copii le concurează la preţ pe cele pentru adulţi, totuşi nimeni nu se plânge. Ba mai mult, de la târgul pentru copii din Capitală, mămicile au plecat cu plasele pline.
Pentru garderoba odraslelor, părinţii alocă o grămadă de timp şi de bani, aşa că la târgurile de specialitate e mare înghesuială. Oamenii scot din buzunar tot atât cât dau pe propriile haine, numai că scot mai des pentru că în şase luni hăinuţele rămân mici.

Există însă şi un avantaj: copiii cresc repede, iar hăinuţele rămân mici înainte să se deterioreze aşa că vor fi numai bune pentru frăţiorii mai mici.

Sursa: Pro TV

O noua metoda de supraveghere a activitatii copiilor pe internet

2008-03-27T20:11:00.002+02:00

Pe sistemul clasificarii filmelor - interzis minorilor, audienta generala etc -, jocurile video ar putea fi supuse unei analize similare. Distribuitorii care ar incalca aceasta regula - punand in vanzare jocuri nepotrivite pentru copii - ar putea fi obligati sa plateasca amenzi usturatoare, recomanda un raport realizat recent in Marea Britanie.

Conform chroniclelive.co.uk, raportul intocmit de psihologul Tanya Byron va recomanda, de asemenea, o campanie masiva de educare a parintilor, educatorilor si ingrijitorilor, cu scopul de a-i face constienti de riscurile la care copiii sunt supusi cand intra pe internet sau acceseaza jocuri video.

Tanya Byron, specialist in comportamentul infantil, a fost contactata, anul trecut, de prim-ministrul britanic Gordon Brown. Acesta era ingrijorat de faptul ca noile forme electronice de petrecere a timpului liber ar putea afecta, in cazul copiilor, dezvoltarea valorilor morale.

mai multe detalii puteţi citi pe HOTNEWS

Gradul descurajarii

2008-03-27T06:56:00.003+02:00

Daca si cat de tare este descurajat un copil, putem sa ne dam seama dupa comportamentul in familie, respectiv intr-o grupa sau in clasa.

Copilul activ-constructiv simte ca apartine unui grup si are destula incredere in sine, pentru a participa la activitatile acesteia. Are insa si destula putere pentru a-i lasa pe altii sa preia conducerea si sa se retraga, daca aceasta ajuta la atingerea scopului.
Daca vrea sa atraga atentia, arata un comportament special si realizari deosebite, cu scopul de a castiga recunoastere si laude. Atunci iese in evidenta prin constiinciozitate exagerata si prin disponibilitatea de a-I ajuta pe ceilalati. Uneori lasa impresia ca este prea matur.

Copilul activ – distructiv ii este deranjat sentimentul de apartenenta la grup, mai are insa destula incredere ca sa se faca observat. Intra active in scena, fara sa ia in calcul pierderile. Atentia o castiga prin prosteli, insistenta, lauda de sine si da impresia de ,,enfant terrible”.
Sentimentul de putere si de superioritate le castiga prin contrazicere, cearta, iesiri nervoase, obiceiuri proaste ( de ex. facut pipi in pat). Razbunarea si-o manifesta prin rautati, violenta, brutalitate, furt etc.

Copilul pasiv – constructiv nu este dusmanos fata de grup, insa nu mai are curajul sa participe cu ceva valoros. Este, de obicei, un exclus iubit, pe care ceilalti il ajuta cu placere. Atentia: daca vrea sa atraga atentie, incearca sa o obtina, de exemplu, prin: sarm, incercarea exagerata de a face pe palcul celorlati, adaptabilitate, narcissism etc.

Copilul pasiv – distructiv nu are nici sentimentul de aparenta, nici increderea in sine. Pare strain de grup si dusmanos fata de toata lumea. Atentia o castiga, de exemplu, prin timiditate demonstrativa, lipsa de independenta, lipsa de putere de concentrare si rezistenta, frica, dezordine, dorinta de a savura. Sentimentele de putere le castiga prin lene, incapatanare, nesupunere, uitare. Savureaza neputinta adultilor de a combate “calitatile” lui. Razbunarea si-o manifesta prin pasivitate indarjita. Retragerea se observa prin inertie exagerata, reflexul de “a face pe prostul”, pierderea sperantei. La formele extreme ale retregerii se formeaza impresia de debilitate (pseudo-debilitate)

Ce nu vrem să înveţe copiii nostri

2008-03-27T06:38:00.002+02:00

Vrem ca ei să nu înveţe :

- că am nevoie de alţii să-mi resolve problemele

- să dau vina pe alţii când eu am probleme

- să îi pedepsesc pe cei care poate mi-au creat probleme

- că trebuie să fiu în centrul atenţiei ca să însemn ceva

- că trebuie să fie ca mine indiferent de dorinţele celorlalţi

- că cearta este calea de rezolvare a problemelor

- să găsesc greşelile celorlalţi pentru a mă simţi mai bine în pielea mea

- că a câştiga înseamnă totul

- că a face o greseală e ceva îngrozitor

În schimb vrem ca ei să înveţe să :

- să se simtă legaţi de cei din jur/de semenii săi

- să le pese de binele altora

- să se ridice singuri atunci când viaţa le oferă un obstacol

- să se bazeze pe propria persoană pentru rezolvarea propriilor probleme

- să rezolve problemele fară a se certa

- să treacă peste ocazia de a-i învinovăţi pe alţii

- să îmbrăţişeze şi să fie îmbrăţişaţi

- să se iubeasc pe ei şi pe ceilalţi şi să şi arate acest lucru

Să înveţe că:

- este un act de curaj şi dragoste să ne menţinem moralul ridicat atunci când cineva vrea să ni-l doboare

- modul în care acţionăm contează mai mult decat faptul de a pierde sau de a câştiga

TEMPERAMENTUL

2008-03-20T18:29:00.008+02:00

Dintre toate dimensiunile personalităţii, temperamentul este cea mai accesibilă şi uşor de identificat, deoarece ne oferă informaţii în legătură cu cantitatea de energie de care dispune o persoană. Astfel, în funcţie de temperamentul pe care îl are, un copil poate fi mai liniştit, retras, calm, echilibrat sau dimpotrivă poate fi energic, agitat, impulsiv. Aceste trăsături pot fi vizibile atât în mişcări, cât şi în vorbire sau gândire. Clasificarea temperamentelor se face în funcţie de gradul de stabilitate/ instabilitate emoţională şi gradul de extravertire/introvertire (orientare predominantă înspre lumea exterioară sau spre cea interioară). Astfel, din îmbinarea celor doi parametri, rezultă 4 tipuri temperamentale fundamentale (Radu 1., 1991, Littauer R, 1999):

a. melancolicul (instabil şi introvertit)

Verbul care îl defineşte: A GÂNDI. Acest tip temperamental e considerat ca aparţinând geniilor. Instabilitatea îi face să fie mereu nemulţumiţi, să reia acţiunile, devenind perfecţionişti. Ei sunt foarte analitici, nu se mulţumesc cu „ambalajul", ci caută „miezul" problemei cu care se confruntă. Melancolicii au foarte multă răbdare, fiind în stare să facă munci pe care unii le-ar considera plictisitoare (de migală), dacă prevăd un rezultat concret în viitor. In general, sunt retraşi în sine, preferă să lucreze individual, deoarece consideră că munca în echipă antrenează după sine discuţii, care nu fac altceva decât să încetinească ritmul de lucru. Pentru ei seriozitatea şi decenţa reprezintă calităţi cu care se mândresc, în timp ce pentru alţii aceste trăsături reprezintă defecte. Din această cauză, se întâmplă ca sobrietatea de care dau dovadă să fie considerată plictisitoare de către sangvinici sau de către colerici. Melancolicii gândesc foarte ordonat, precis, sunt înclinaţi să catalogheze, să clasifice să alcătuiască scheme. De asemenea, pot fi extrem de atenţi la detalii şi îşi fixează standarde aproape de perfecţiune, şi-i aleg prietenii cu multă precauţie. Insă, odată ce şi-au ales un prieten, ei sunt în stare să manifeste faţă de el sentimente de lungă durată. în plus, sensibilitatea crescută a melancolicilor îi face să fie foarte atenţi la nevoile celorlalţi şi să manifeste o mare capacitate empatică. Pe de altă parte, melancolicii au o capacitate de lucru redusă în condiţii de suprasolicitare şi sunt în general puternic afectaţi de insuccese (se descurajează). Ritmul acţiunilor, gândurilor sau al cuvintelor este foarte lent, fapt care îi va dezavantaja în condiţii de competiţie şi îi va determina să se închidă în sine (să se refugieze în imaginar). Melancolicii sunt, în general, înclinaţi spre pesimism, prevăzând „probleme" înainte ca acestea să apară. Le face plăcere să se lamenteze, aşteptând să fie compătimiţi.

b. flegmaticul (stabil şi introvertit)

Verbul care îl defineşte: A LINIŞTI. Temperamentul flegmatic se caracterizează prin stabilitate şi echilibru. Persoanele care se înscriu în această categorie, sunt firi puternice, au multă încredere în sine, încât manifestă multă toleranţă faţă de ceea ce se întâmplă înjur, dând impresia că nimic nu îi deranjează. Au multă răbdare, manifestă siguranţă în tot ceea ce fac şi dau dovadă de o mare capacitate de muncă. Asemeni melancolicilor, flegmaticii sunt foarte conştiincioşi şi serioşi, petrecând mult timp în singurătate. Ei sunt buni ascultători, discreţi, inofensivi, având mari calităţi de mediatori în rezolvarea conflictelor. Faptul că nu au aspiraţii foarte înalte, îi face să se mulţumească cu puţin şi să nu fie orgolioşi. Echilibrul emoţional le permite să aibă sentimente durabile care cu greu se schimbă în timp. Din cauza ritmului lent de lucru şi apatiei pe care o degajă, flegmaticii pot fi consideraţi leneşi şi dezinteresaţi. Pe ei pare că nu îi entuziasmează nimic şi te lasă să înţelegi că de fapt „nimic nu e nou sub soare". Flegmaticilor nu le place să-şi asume responsabilitatea, nu le place să fie în centrul atenţiei deoarece nu au nevoie de aprecierea celor din jur. De obicei ei sunt împotriva schimbărilor, manifestând încăpăţânare, rigiditate şi înclinaţie spre rutină.

c. sangvinicul (stabil şi extravertit)

Verbul care îl defineşte: A VORBI. Sangvinicii sunt persoane foarte sociabile, populare, care îşi fac simţită prezenţa de îndată ce intră într-o colectivitate. De altfel, ei adoră să fie admiraţi, simţindu-se minunat în mijlocul mulţimii, atunci când au toate privirile aţintite asupra lor. Le place tot ceea ce este nou, inedit, de aceea apariţia situaţiilor nemaiîntâlnite până atunci îi stimulează, îi face să se simtă provocaţi. Sangvinicii au o mare abilitate de a face cunoştinţă rapid cu persoane necunoscute, iar după câteva momente petrecute împreună, îţi lasă impresia că se cunosc de o veşnicie. Spre deosebire de flegmatici, ei au un ritm alert manifestat atât activităţile pe care le iniţiază, cât şi în vorbire şi gândire. Ei îşi etalează repede posibilităţile şi trec cu uşurinţă peste insuccese. Mai mult decât atât, sangvinicii au talentul de a transforma munca în distracţie, degajând optimism şi înveselind viaţa celor care îi înconjoară. Ei sunt foarte energici şi entuziaşti aproape de orice „nimic". Le place să exagereze atunci când povestesc, aducând în acest fel un plus de culoare şi vitalitate conversaţiei. Pe de altă parte, sangvinicii sunt persoane pe care nu întodeauna te poţi baza (aşa cum te poţi baza pe flegmatici sau pe melancolici). Promit cu uşurinţă şi se angajează de multe ori în diferite activităţi, dar rareori se ţin de promisiune. De multe ori ei doar vorbesc, nu fac. Uşurinţa cu care abordează viaţa, îi face să fie consideraţi imaturi. Sangvinicii nu au nevoie de prieteni adevăraţi, ci mai degrabă de admiratori. De aceea, se poate întâmpla să constatăm că pentru ei sunt mai importante nevoile celorlalţi, decât cele ale familiei sau ale prietenilor. în plus, faptul că ei se pun întotdeauna în mijlocul evenimentelor, îi face să nu fie disponibili pentru a asculta necazul cuiva, să nu aibă răbdare pentru problemele celorlalţi şi să nu se implice în nici o situaţie tragică. Faptul că trec cu uşurinţă peste problemele care apar, le diminuează foarte mult spiritul autocritic, ei considerându-se aproape fără defecte. Dacă viaţa afectivă a sangvinicilor este dominată de trăiri emoţionale puternice, sentimentele pe care ei le au faţă de anumite persoane sunt superficiale, deoarece simt întotdeauna nevoia de variaţie.

d.colericul (instabil şi extravertit)

Verbul care îl defineşte: A FACE. Temperamentul coleric este temperamentul liderilor, al oamenilor de acţiune. Pentru persoanele cu acest temperament nu se pune problema dacă îşi vor atinge scopul, ci când se va întâmpla aceasta. Colericii sunt foarte ambiţioşi, orgolioşi şi puternic orientaţi spre scop; de multe ori, pentru ei nu contează mijloacele prin care îşi ating ceea ce şi-au propus atâta timp cât vor fi câştigători. Colericii sunt foarte impulsivi, energici, agitaţi, manifestând totodată mult curaj atunci când se pune problema asumării de riscuri. Pot lua decizii eficiente şi prompte în cazuri de criză, pot rezolva problemele apărute şi pot să economisească timp. Le face plăcere atunci când li se opune rezistenţă şi savurează situaţiile combatante cu cea mai mare plăcere. De aceea, ei sunt născuţi pentru competiţii. Din cauză că sunt firi instabile, colericii resimt în permanenţă nevoia de schimbare; ei sunt optimişti, creativi, eficienţi în activitate, interesaţi de tot ceea ce e nou, inedit. Trăiesc atât de intens prezentul încât, pentru colerici nu contează foarte mult faptul că cineva ar putea suferi de pe urma acţiunilor lor, de aceea ei riscă să rămână fără prieteni; relaţiile pe care ei le consideră a fi de „prietenie" sunt în realitate doar relaţii profesionale, „de afaceri". Potenţiala lipsă de popularitate a colericilor mai rezultă şi din stilul despotic de a conduce, din faptul că foarte rar îşi asumă vina („Eu am dreptatel") şi că nu acceptă sfaturi. Colericii sunt dependenţi de muncă („candidaţi la infarct") şi îi presează pe ceilalţi să fie ca şi ei. Nu au răbdare, capacitatea empatică este foarte scăzută şi din această cauză uneori sunt consideraţi ca fiind duri, „bădărani". Totodată, ei sunt incapabili de a realiza munci de migală şi se plictisesc repede de ceea ce fac. Asemeni sangvinicilor, colericii au trăiri emoţionale puternice, dar care nu durează prea mult în timp. Aceste explozii emoţionale sunt alternate cu perioadă de delăsare, de inactivitate (dovadă a instabilităţii). În plus. colericii au o înclinaţie deosebită spre dramatizări, exagerări, spre declanşarea stărilor de alarmă.

Cărei categorii temperamentale aparţineţi? Dar soţul/soţia? Dar copilul d-voastră?
Pentru o mai bună înţelegere a persoanelor din perspectiva categoriei temperamentale căreia îi aparţin, sunt necesare câteva precizări:

-nu există tipuri temperamentale pure. Atunci când aţi încercat să faceţi exerciţiul de mai sus, cu siguranţă că aţi întâmpinat dificultăţi, deoarece, probabil,aţi întâlnit la o persoană, trăsături care se potrivesc mai multor tipuri temperamentale. Prin urmare, putem regăsi în structura personalităţii unui coleric şi trăsături specifice sangvinicului (echilibru emoţional sau capacitate de lucru îndelungată).

- nu există temperamente bune sau rele. Chiar dacă ne-ar plăcea să avem un copil mai sociabil, mai descurcăreţ, mai autonom (deci să aibă trăsături specifice temperamentului sangvinic), pe când el în realitate este mai retras, lipsit de iniţiativă,fricos sau, cum frecvent se foloseşte expresia, „mai bleg" (temperament melancolic),nu avem de ce să fim nemulţumiţi. De exemplu, deşi melancolicul are trăsături care îl dezavantajează (capacitate redusă de lucru în condiţii de suprasolicitare, sensibilitate crescută etc), în schimb posedă o capacitate de autocunoaştere mai mare decât colericul sau sangvinicul (care sunt mai superficiali în ceea ce fac şi în ceea ce priveşte curu>aşterea propriei persoane). De asemenea, melancolicii sunt mai atenţi la detalii decât colericii sau sangvinicii, iar, atunci când îndeplinesc o sarcină, deşi au un ritm de lucru mai lent, produsul final va fi mai reuşit decât al celorlalţi; ei sunt perfecţionişti şi rareori se întâmplă să facă vreo greşeală (datorită numeroaselor verificări). în plus, o dată ce i-ai câştigat încrederea unui melancolic, îl poţi considera o persoană pe care te poţi baza, fidelă şi ale cărei sentimente durează în timp.

- temperamentele nu se schimbă. La naştere, fiecare dintre noi dobândim anumite trăsături temperamentale, care nu se modifică pe parcursul vieţii. Temperamentul este o latură a personalităţii, asupra căreia cu greu se poate interveni prin educaţie. Rareori un sangvinic ar putea fi învăţat să devină la fel de meticulos ca şi un melancolic. Prin urmare, fiecare temperament are avantajele şi dezavantajele sale, părţile sale bune şi pe cele mai puţin bune. Datoria oricărui părinte, educator sau adult responsabil de educaţia copilului, este să îi identifice calităţile şi să îi formuleze sarcini de lucru în funcţie de posibilităţile reale, nu în funcţie de ceea ce îşi doreşte el, adultul.

De exemplu, este total nefiresc să îi cerem unui elev flegmatic să lucreze în acelaşi ritm cu colegul său, care are un temperament coleric.

Siguranta copilului

2008-03-17T17:51:00.002+02:00

Siguranţa copilului este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale părinţilor. Iată câteva sfaturi pentru protejarea copilului de la naştere până în anii copilăriei.

Siguranţa în maşină

» folosiţi întotdeauna un scaun de maşină special pentru bebeluşi
» citiţi cu atenţie instrucţiunile de utilizare pentru a vă asigura că scaunul este instalat în mod corect
» nu ţineţi niciodată un copil pe braţe în timp ce mergeţi cu maşina
» pentru copiii cu o greutate mai mică de 9 kg şi cu vârsta sub 1 an, scaunele de maşina trebuie aşezate cu spatele spre şofer. Cel mai sigur loc pentru scaunul bebeluşului este locul din mijloc al banchetei din spate.
» nu aşezaţi niciodată copilul pe locul din faţă al pasagerului, în special dacă maşina este dotată cu airbag-uri
» treceţi la un scaun pentru copii mici, când copilul cântăreşte 9 kg şi împlineşte un an

Prevenirea arsurilor

» când ţineţi copilul în braţe, nu utilizaţi recipiente cu lichide fierbinţi (apa, ceai, cafea, etc.)
» nu încălziţi biberonul în cuptorul cu microunde, deoarece se pot crea unele puncte fierbinţi ce pot arde guriţa copilului. În schimb, laptele poate fi încălzit prin punerea biberonului sub un jet de apă caldă, sau într-un recipient cu apă caldă.
» testaţi întotdeauna temperatura laptelui pe faţa interioară a încheieturii înainte de a oferi biberonul copilului.

Prevenirea accidentelor

» nu lăsaţi niciodată obiectele ascuţite (cuţite, foarfece, lame) sau alte obiecte ce pot fi periculoase (monede, obiecte din sticlă, mărgele, agrafe, medicamente) la îndemana copilului
» nu scuturaţi copilul şi nu îl aruncaţi în aer – aceste acţiuni pot provoca leziuni ale creierului şi pot duce la orbire
» nu lasaţi bebeluşul nesupravegheat (chiar dacă doarme) cu un copil mai mare sau cu un animal de companie
» premergatoarele sunt periculoase pentru orice vârstă
» asiguraţi-vă că nu poate trage veiozele sau alte obiecte electrice peste el
» renunţaţi la feţele de masă ce pot fi trase de către copil
» asiguraţi-vă că sertarele nu pot fi trase de tot, astfel încât să cadă peste copil

Siguranţa în timpul îmbăierii

» verificaţi întotdeauna temperatura apei (cu ajutorul unui termometru sau a cotului)
» nu lăsaţi niciodată copilul singur în cadă sau în scaunul de baie
» aparatele electrice (uscator de par, radio) nu trebuie lăsate în apropierea căzii sau a zonei de îmbăiere

Alegerea jucăriilor

Alegeţi cu atenţie jucăriile copilului. Condiţii ce trebuie îndeplinite de jucării pentru a nu fi considerate periculoase:
» nu pot fi rupte de copii
» nu au părţi ce pot fi rupte sau înghiţite
» nu sunt ascuţite
» nu încap în gura copilului

Prevenirea strangulării şi asfixierii

» nu puneţi niciodată aţe sau cordoane în jurul gâtului copilului (pentru suzetă, de exemplu) sau în preajma patutului
» nasturii de la hainuţele sale trebuie cusuţi foarte bine, să nu poată fi desprinşi şi înghiţiţi
» nu lăsaţi la îndemâna copilului obiecte mici, deoarece pot fi înghiţite şi duc la asfixiere

Siguranţa în timpul alimentării

» nu oferiţi niciodată biberonul copilului pentru ca apoi să-l lasaţi nesupravegheat
» evitaţi morcovii cruzi, merele cu coajă, nucile, bomboanele tari şi alte alimente ce pot duce la asfixiere
» când puneţi copilul într-un scaun de luat masa, asiguraţi-vă că nu poate să alunece

Siguranţa copilului în timpul somnului

» nu puneţi în leagănul sau pătuţul copilului niciun obiect ce îi poate afecta respiraţia: jucării de pluş, perne sau paturi. Evitaţi obiectele cu sfori sau fire, precum şi cele cu colţuri dure sau ascuţite.
» se recomandă culcarea copilului pe spate, şi nu pe burtă. Incidenţa sindromului de moarte subită a sugarului a scazut cu 40% de la introducerea acestei recomandăriîn 1992. Se crede că la unii bebeluşi tendinţa de obstrucţie a căilor respiratorii şi de reinspirare a dioxidului de carbon expirat este crescut atunci când sunt culcaţi pe burtă. De asemenea, bebeluşii se pot asfixia din cauza lenjeriei de pat atunci când dorm cu faţa în jos.

Alte măsuri de precauţie:

» nu expuneţi copilul la lumina directă a soarelui şi nu folosiţi creme de protecţie solară la un copil mai mic de 6 luni
» păstraţi la îndemână numerele de urgenţă: numărul medicului pediatru sau medicului de familie şi numărul pentru urgenţe (ambulanţă, poliţie, pompieri)
» montaţi apărători pentru prize
» puneţi gărduleţe în faţa scărilor pentru a limita accesul copiilor
» păstraţi produsele de curăţare şi medicamentele în dulapuri încuiate. Nu puneţi niciodată substanţe toxice în borcane sau alte recipiente ce pot fi confundate cu produse alimentare.
» nu lăsaţi copiii mici afară nesupravegheaţi
» intoarceţi recipientele pentru gătit cu mânerul spre interior şi gătiţi pe ochiurile din spate pe cât posibil
» lăsaţi capacul de la toaletă jos

Semne de alarma
Întrucât bebeluşii nu pot vorbi pentru a-şi exprima starea de rău în cuvinte, este de datoria părinţilor să detecteze semnele de disconfort ale copilului. Detectarea acestor semne le va permite părinţilor să consultaţi imediat un medic. De altfel, orice modificare în comportamentul copilului poate fi un semn de alerta...

Cum hrănim un copil mofturos

2008-03-15T08:36:00.003+02:00

Orice parinte a trecut la un moment dat prin adevarate lupte la ora mesei. Pentru multi aceste evenimente enervante devin in curand ingrijoratoare. Daca cel mic mananca doar o lingura de macaroane toata ziua, cum va putea organismul lui sa primeasca nutrientii necesari cresterii? Din fericire, in cele mai multe cazuri nu sunt motive de ingrijorare si exista multe feluri de a rezolva problema.

Este normal ca un copil sa devina mofturos la un moment dat, iar motivele sunt de natura emotionala si fizica. Iata cateva dintre motivele pentru care copii refuza sa manance:

1. Copiilor le place rutina si se tem de oameni si experiente noi. Gusturile, mirosurile si texturile noi ii sperie. De aceea, ei refuza sa incerce noi feluri de mancare.

2. Unul din felurile in care un copil isi manifesta independenta este prin a refuza sa manance. Pe masura ce copilul creste si poate face anumite lucruri fara ajutorul parintilor, isi da seama de abilitatile pe care le are si incepe sa aiba propriile pareri in legatura cu lucrurile pe care trebuie sa le faca, locurile in care trebuie sa mearga. Copiii exploreaza lumea din jurul lor, inclusiv masa din bucatarie.

3. Mofturile la mancare ii permit copilului sa exploreze relatia cauza-efect. Nimic nu-i place mai mult decat sa observe reactia parintilor la ceea ce face.

4. Unii copii nu au nevoie de prea multa mancare. Copiii cresc foarte repede, dar sunt si perioade in care nu cresc deloc. Deci pofta de mancare a copilului variaza in fuctie de aceste perioade. Uneori ii este foame si mananca mult, alteori nu are nevoie de prea multa mancare. Si cum stomacul unui copil este destul de mic, nu va avea nevoie de prea multa mancare ca sa fie satul.

Iata si cateva strategii pentru a trece cu bine de ora mesei.

a. Masa trebuie sa fie un moment distractiv. Sandwich-ul zilnic devine mai atragator daca are forma de dinosaur sau broscuta. Fa in asa fel incat farfuria sa arate bine, si vei vedea cum dispare toata mancarea din ea.

b. Strecoara in farfurie mancaruri noi. Copiii mananca un numar limitat de alimente in fiecare zi. Pentru a largi “repertoriul“ copilului tau, ofera-i pe langa alimentele cunoscute si portii mici din mancaruri noi. La inceput le va ignora, dar daca esti perseverenta, pana la urma va incerca si alimentele noi.

5. Tine-l departe de sucuri. Bauturile sunt importante in alimentatia unui copil, mai ales laptele si apa. Este recomandat ca un copil sa bea doua – trei pahare de lapte pe zi. Totusi incearca sa limitezi consumul altor lichide, cum ar fi sucurile. Multi copii beau prea mult suc si cand au stomacul plin de lichid isi pierd pofta de mancare.

6. Fa si compromisuri din cand in cand. Daca cere niste cereale dulci, amesteca cateva din cele cu ciocolata in castronul cu cereale fara zahar. Putin zahar din cand in cand nu face rau, mai ales daca ai grija la cantitatea pe care o consuma.

7. Lasa copilul sa ajute la pregatirea mesei. Chiar si cei mai mici pot sa amestece in salata si sunt mai mari sansele sa incerce mancare daca a participat la preparea ei.

8. Fii un exemplu bun. Programeaza masa in asa fel incat sa poata manca toata familia, cel putin odata pe zi. Sunt mai multe sanse ca cel mic sa incerce noi feluri de mancare daca vede ca toata lumea le mananca.

9. Lasa copilul sa se ridice de la masa cand termina de mancat. Un copil mic nu are rabdarea necesara sa stea la masa pana cand toata lumea termina de mancat. Lasa-l sa se joace in liniste in bucatarie pana cand termina si ceilalti.

Nu-ti face griji de fiecare data cand cel mic refuza sa manance tot. Ofera-i trei mese sanatose si doua gustari in fiecare zi. Iar daca ti se pare ca nu mananca de ajuns, nu te ingrijora, el isi da seama mai bine decat oricine cata mancare ii incape in burtica.

VIDEO şi imagini de la serbarea de 8 Martie

2008-03-08T14:14:00.008+02:00

VIDEO - 8 Martie alături de copiii de la Funny English

PENTRU GALERIE FOTO INTRAŢI PE www.ieseanul.ro

STILURILE PARENTALE

2008-03-08T09:09:00.005+02:00

„ Copiii noştri ne oferă ocazia de a deveni părinţi aşa cum ne-am dorit mereu să fim .” Louise Hart

Părinţii voştri v-au impus multe restricţii ? Sau aţi hotărât voi înşivă în ceea ce vă privea? V-au iubit şi v-au sprijinit ? Sau, din când în când, simţeaţi că nimănui nu-i pasă de voi ? Felul în care v-au tratat părinţii a influenţat trăsăturile voastre de caracter. Puteţi să nu ţineţi cont de influenţa lor şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vă remodelaţi caracterul, dar odată ce influenţa a avut loc, schimbarea este dificilă.
Acum vi s-a dat ocazia să modelaţi o altă fiinţă umană. Este o misiune de o importanţă copleşitoare–una pe care nu aţi dori să o îndepliniţi cu superficialitate.
Ce educaţie ar trebui să aplici pentru a avea tipul de copil pe care ţi-l doreşti? Conform unuia dintre primele studii asupra stilurilor de educaţie, publicat în 1964, tipul de părinte în care te încadrezi va determina trăsăturile pe care le va avea copilul tău. Ce spuneţi, părinţii voştri v-au „imprimat” anumite trăsături de-ale lor, pe care voi le transmiteţi copiilor voştri ?
Cercetătorii Martin şi Lois Hoffman au definit patru stiluri de educaţie :
1. Restricţie iubitoare, pe care l-am putea denumi părintele cu tendinţe autoritare.
2. Îngăduinţă iubitoare, sau, mai simplu, părinte îngăduitor.
3. Restricţie rece sau părintele dictator.
4. Îngăduinţă rece , detaşată, sau părintele neglijent.
Tipuri de părinţi şi stiluri de educaţie
Să observăm mai atent trăsăturile acestor patru tipuri de părinţi şi efectul lor asupra copiilor.
Unii părinţi sunt foarte iubitori. Ei manifestă căldură şi o acceptare deosebită şi te poţi apropia uşor de ei. Le place să-şi ştie copiii aproape. Doresc să-i îmbrăţişeze, să-i asculte, să-i încurajeze şi să le zâmbească. Este plăcut să ai un părinte iubitor.
În extrema cealaltă se află părinţii ostili. Ei sunt reci, respingători şi distanţi. Adesea mesajele pe care le transmit ei sunt : „Nu mă mai deranja! Mi-ajunge! Lasă-mă odată în pace!”
De asemenea, există părinţi restrictivi şi părinţi îngăduitori. Cei restrictivi sunt cei care iau multe decizii în locul copiilor – poate prea multe – iar copiii trebuie să asculte tot timpul.
Părinţii îngăduitori sunt aceia care îngăduie copiilor lor să ia decizii oricând acest lucru este posibil – chiar şi atunci când s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru aceasta. Limitele care se trasează sunt, uneori, insuficient întărite.
Linia de mijloc între restrictiv şi îngăduitor este cea mai bună pentru copii – să aibă nişte părinţi care să se axeze mai mult pe restricţii în perioada de început a copilăriei şi să se deplaseze spre o poziţie mai democratică în anii adolescenţei. În acest proces continuu extremele produc disfuncţionalităţi. De fiecare dată când un părinte este exagerat de restrictiv, stabilind toate regulile şi pretinzând supunere absolută, sau exagerat de îngăduitor, cu puţine sau cu nici un fel de limite impuse, atunci necazul se află chiar la uşă.
Acum să combinăm cele patru tipuri de părinte : iubitor, rece, restrictiv şi îngăduitor, obţinând cele patru stiluri de educaţie şi să vedem ce tipuri de comportament vor induce ele la copii.
Dacă eşti un părinte iubitor şi restrictiv – care este numit părinte cu tendinţe autoritare – probabil că vei avea copii care sunt mai supuşi şi mai ascultători decât dacă ai fi fost mai îngăduitor. Datorită autorităţii tale, copilul ar putea fi, de asemenea, mai dependent şi nu atât de prietenos sau de creativ – ar obţine aprecieri deosebite când vine vorba de înfăţişarea lui, de politeţe, de ascultare.
Dacă eşti un părinte îngăduitor , copiilor tăi le va plăcea în societate, vor fi independenţi, creativi şi iniţiativele lor vor fi adesea reuşite, vor avea suficient aplomb pentru a lua note bune şi pentru a-şi găsi o slujbă bună.
În numeroase studii, se confirmă faptul că părinţii iubitori au cele mai mari şanse ca fii şi fiicele lor să ajungă oameni de nădejde, sănătoşi şi eficienţi. Dar părinţii ajung să aibă probleme atunci când copiii îi privesc ca fiind ostili şi respingători.
Dacă nu se simt iubiţi, dacă părinţii lor sunt prea severi, dictatori, copiii vor deveni excesiv de ascultători, incapabili să ia decizii care îi privesc pe ei înşişi. Nu sunt siguri pe ei, foarte timizi printre cei de aceeaşi vârstă şi adesea au probleme de sănătate mintală. Copiii ai căror părinţi sunt ostili, autoritari, au nevoie de ajutor profesionist pentru a depăşi rănile psihologice pe care le-au suferit, crescând într-un cămin care nu a funcţionat aşa cum trebuie.
La cealaltă extremă, dacă părinţii sunt indiferenţi şi îngăduitori, copiii tind să fie neascultători şi extrem de agresivi, mergând, uneori, până la delincvenţă. Acest părinte este denumit părintele neglijent.
Dragostea este elementul cheie în creşterea unor copii care să fie capabili să se poarte normal în societate. Dacă părinţii sunt iubitori, indiferent că sunt mai autoritari sau mai îngăduitori, copiii se vor descurca bine.
Deci voi, ca părinţi, aveţi o influenţă definitorie asupra comportamentului copilului. Desigur, ştiai deja asta ! Dar în mod deosebit, dragostea reprezintă diferenţa crucială ! Îţi doreşti multă dragoste în relaţia cu copilul tău şi doreşti să eviţi orice comportament care ar putea fi interpretat de el ca ostil sau respingător.
Vechea poveste, cum că un copil răsfăţat este un copil iubit, este doar o poveste. Nu prea multă dragoste răsfaţă un copil, ci prea puţină disciplină! Este imposibil să oferi unui copil prea multă dragoste adevărată. Copiilor le merge bine dacă primesc o dragoste care le poartă de grijă, care îi respectă, îi acceptă, îi iartă şi le acordă încredere. De fapt, cu cât mai multă dragoste de acest fel le oferi, cu atât mai bine. Dacă dragostea oferită este insuficientă, greşelile părinţilor îl vor lovi şi îl vor afecta din punct de vedere emoţional pe copil. Dacă dragostea este din belşug, se poate întâmpla şi ca părinţii să greşească, însă copiii se vor întoarce tot spre ei. Ei sunt atât de convinşi în inimă de dragostea părinţilor lor, încât nimic nu-i poate supăra.
Cercetările ulterioare au arătat că acei părinţi care aveau un nivel înalt în ceea ce priveşte atât dragostea, cât şi sprijinul- cei cu tendinţe autoritare – aveau cele mai mari şanse de a avea copii bine educaţi. Aceşti copii vor avea conştiinţa valorii de sine şi sunt mai puţin implicaţi în comportamente antisociale cum ar fi bandele, chiulul, drogurile, şi promiscuitatea. Acest lucru era de aşteptat, căci ei ştiu că părinţii lor îi iubesc şi cred în ei. Deci, părinţii cu tendinţe autoritare s-ar situa pe locul întâi (dacă ar fi să facem un clasament), părinţii îngăduitori, care manifestau dragoste, însă nu prea mult sprijin, sunt pe poziţia a doua; părinţii indiferenţi şi cei dictatori, care manifestă puţină dragoste, sunt plasaţi ultimii.
Disciplina eficientă depinde de capacitatea părintelui de a realiza un echilibru între dragoste şi autoritate, de a fi blând şi hotărât. Este extraordinar să te distrezi cu copiii tăi, să râzi de lucrurile nostime şi să faci jocuri trăsnite, dar copiii pot duce, uneori, aceste lucruri în extremis. În acel moment, s-ar putea să fie nevoie să spui cu fermitate : „Destul!”. Alteori, trebuie ca, după o pedeapsă strictă, să urmeze o îmbrăţişare pentru a arăta că totul a fost iertat şi uitat. Echilibrul funcţionează cel mai bine atunci când dragostea şi autoritatea se îmbină într-o abordare totală – când poţi spune cu amabilitate şi cu fermitate în acelaşi timp : „ Să ştii că nu glumesc!”
Pretenţiile mari, nedrepte, nu-şi au locul în comportamentul unui părinte care aplică disciplina aşa cum trebuie. Dar, dacă eşti intransigent într-o anumită ocazie, o scuză şi puţină dragoste vor ajuta la vindecarea rănii sufleteşti.

„ Ferice de părinţii care pot învăţa, căci cunoştinţa aduce înţelegere, iar înţelegerea aduce dragoste.” Old Union Reminder

Felicitare de ziua mamei

2008-03-02T17:45:00.000+02:00

Pentru că 8 Martie se apropie cu paşi rapizi, propun un model de felicitare care poate fi foarte uşor de realizat dacă aveţi o imprimantă. Cu toate că imaginile sunt color, pot fi scoase la imprimantă şi alb-negru, rămânând ca acestea să fie colorate de copii.

Imaginea de mai sus se va plia la mijloc.

Imaginea aceasta se va decupa după linia punctată, decupată fiind şi partea albă din interiorul ferestrei. Fereastra se va lipi pe imaginea de mai sus. În interior puteţi lipi orice doriţi: flori presate, un mărţişor etc. sau puteţi desena ceva împreună cu copilul d-voastră.

Felicitarea este gata. În loc de hârtie albă se mai poate folosi şi carton colorat (acesta fiind de mare efect). În interiorul felicitării se va scrie o mică dedicaţie pentru mama.

SUCCES!!!

Educarea relaţiilor dintre fraţi

2008-03-02T16:22:00.002+02:00

Înstrăinarea dintre fraţi.
De unde apare ea? Fără îndoială, o sursă a ei o constituie greşelile educative din familie. Favorizarea unuia dintre copii de către părinţi sau formarea unor "tabere afective", în care mama arată mai multă iubire unuia sau unora dintre copii, iar tatăl altuia sau altora, va avea ca urmare o lipsă de unitate afectivă în familie (în general) şi între fraţi (în special).

Asemenea favoritisme nu vor fi uitate nici când copiii vor ajunge la vârsta adultă, iar ele pot răbufni prin refulare în modurile cele mai neaşteptate. La fel de greşit este ca unui copil să i se ceară să îndeplinească unele sacini gospodăreşti, iar altuia nu.

Sau unuia să i se pretindă ceea ce i se interzice altuia (cu excepţia în care interdicţia este de fapt o pedeapsă motivantă). Dar calea cea mai sigură de a-i înstrăina, în viitor, pe fraţi rămâne încurajarea egoismului sau dezinteresul pentru combaterea lui la copii. Niciun părinte nu îşi propune în mod explicit să stimuleze egoismul copilului, însă acest fapt nu-i împiedică pe unii să-l cultive implicit, inconştient.

Există o formulă pentru a cultiva relaţii frăţeşti durabile? Sigur că există. Ea se poate rezuma astfel: toţi fraţii să aibă parte de iubire egală şi de tratament egal, de la toţi să se pretindă obligaţii raportate la posibilităţile fiecăruia, să fie obişnuiţi să împartă totul în mod egal între ei şi să cedeze de bună voie din al său, când altul îl roagă.

Răsplata va fi o iubire fraternă care va lumina şi va încălzi viaţa fiecăruia, chiar şi după e părinţii ni-i vor mai spijini

ADHD – “BOALA SECOLULUI”

2008-02-28T20:17:00.004+02:00

Ce este ADHD?

- o tulburare neurobiologică ce se caracterizează prin deficit de atenţie, hiperactivitate şi impulsivitate;
- o tulburare a funcţiei neurotransmitătorilor, în special privind nivelurile dopaminei şi noradrenalinei. Sistemul neurotransmitătorilor pare a fi disfunctional la copiii cu ADHD, care au dificultăţi în a-şi regla nivelul de alertă şi conştientizare a stimulilor importanţi. Disfuncţia se datorează unor modificari chimice în funcţionarea neurotransmitătorilor din creier.

 Copiii cu ADHD au dificultăţi la grădiniţă / şcoală datorate atât problemelor de susţinere a atenţiei într-o sarcină, cât şi datorită dificultăţilor de inhibiţie, a răspunsurilor comportamentale la stimuli distractori din mediu.

 Pentru copiii diagnosticaţi cu ADHD se realizează programe de intervenţie comportamentală care trebuie să ţină cont de particularităţile de vârstă şi să fie stabilite în colaborare cu un psiholog specializat în intervenţii cognitiv – comportamentale.

Sugestii pentru părinţi:

- copilul nu trebuie considerat bolnav şi nici vinovat pentru neputinţele sale şi pentru că este aşa “repezit”. Parintii trebuie să ştie că el are o tulburare, o dizabilitate care se va ameliora daca este ajutat şi înţeles

- informaţi-vă cu privire la ADHD

- păstraţi permanent comunicarea cu gradiniţa / şcoala

- aveţi multă răbdare cu copilul, dar mai ales actionaţi în claborare cu membrii familiei şi cu ceilalţi apropiaţi (rude, vecini)

- creaţi un mediu familial, ordonat, echilibrat, plin de calbură şi afecţiune părintească

- acordaţi încurajări repetate pentru fiecare progres al copilului, oricât de mic ar fi acesta

- utilizaţi mesaje clare şi scurte de încurajare sau de direcţionare spre rezolvarea unor sarcini

- introduceţi în alimentaţia copilului, o gamă bogată de alimente necesare creşterii şi dezvoltării normale

- apelaţi la medicamente doar dacă este neaparată nevoie şi dacă sunt recomandate de medicul psihiatru

- nu-l etichetaţi pe copil, nu-l jicniţi şi nu-l lipsiţi de încrederea dumneavoastră, deoarece acest lucru are consecinţe grave asupra stării de sănătate
mentală şi emoţională.

Neînţelegerile dintre părinţi în educarea copilului

2008-02-28T15:02:00.005+02:00

Părinţii sunt primii educatori ai copilului.
Ca urmare orice diferenţă de poziţie din partea lor, pe plan educativ, va avea urmări negative asupra formării copilului.

De unde izvorăsc aceste neînţelegeri?

1. Mai întâi, din faptul că tatăl şi mama sunt două personalităţi distincte, formate în medii familiale diferite, avînd, deci, părere proprii despre educaţie.

2. Mai rezultă din diferenţa de fire existentă între soţi: tatăl este mai aspru, mama mai blândă şi de aici decurg ideile diferite cu privire la metodele de urmat.

3. În fine, mai intervine cazul în care unul dintre soţi neglijează cu bună ştiinţă educaţia, o compromite în mod iresponsabil.

Dăm un exemplu: sunt unii taţi bine intenţionaţi, dar aspri. Copilul se teme de un asemenea tată, şi, evident, caută să-şi ascundă greşelile în faţa lui. Mama află ceea ce face copilul, dar, dintr-o milă greşit înţeleasă, ascunde adevărul soţului, care astfel devine "înşelat" în intenţiile educative de către soţie, iar copilul, de fapt, îi "înşeală" pe amândoi, deoarece procedura mamei este pentru ea, în realitate, o autoînşelate. Cine câţtigă de aici? Aparent, copilul, însă el pierde, dincolo de apareţe, tocmai ceea ce îi este necesar, anume şansa unei educaţii adevărate şi trainice.

Aşadar, din neînţelegerile soţilor cu privire la problemele educative nu câştigă nimeni şi niciodată. Cel care pierde cel mai mult este copilul.

Există însă un principiu de urmat în asemenea situaţii: tatăl să fie un om onest şi bine intenţionat educatv, mama să-şi expună liniştit propria opinie, s se sfătuiască mereu între patru ochi, deoarece, decât două soluţii diferite ce par autorilor strălucite, dar din care nu se va aplica niciuna, este mai recomandată o decizie modestă şi bine intenţionată care se aplică cu fermitate până la capăt.

Codul comportării părinţilor faţă de copii

2008-02-24T09:25:00.002+02:00

1. Trataţii egal pe copii!

Chiar dacă în sinea voastră îi iubiţi mai mult pe unii decât pe alţii nu arătaţi niciodată. În caz contrar, dezbinaţi sufleteşte familia.

2. Câştigaţi încrederea copilului!

Dacă vă cere sfatul, înseamnă că aveţi încrederea lui şi puteţi progresa în educaţie.

3. Nu vă certaţi în faţă copiilor!

Ei vor fi puşi în situaţia să aleagă între mamă şi tată, să judece în sinea lor între cei doi. De aici decurge o slăbire a influenţei părintelui "acuzat" în sinea lor şi o supralicitare a influenţei părintelui căruia copii îi iau partea, cu efecte egal negative.

4. Unitatea între părinţi în cerinţele educative!

Părinţii să se înţeleagă mai întâi asupra unor cerinţe sau sancţiuni, apoi să le impună copiilor în mod unitar. În caz contrar, copilul va nesocoti cerinţa unui părinte prevalându-se de sprijinul celuilalt, care nu o pretinde sau respinge.

5. Descurajaţi răul care l-a biruit pe copil, dar nu copilul!

Un copil cade lesne în greşeală, deoarece la el totul e în formare: caracterul, judecata chibzuită, experienţa de viaţă etc. Este o greşeală la fel de mare să îl descurajezi sufleteşte când greşeşte, precum şi aceea de închide ochii în faţa greşelii lui. Copilul trebuie încurajat să conştientizeze greşeala care momentan l-a biruit. În orice eşec să i se explice cauza şi să i se insufle curaj.

6. Răbdare!

Un părinte fără răbdare va ajunge în educaţie la fel de departe ca un călător care porneşte să treacă deşertul fără cămilă. Eşecul este garantat.

7. Arătaţi iubire copiilor, dar o iubire corectă!

Ea înseamnă să le daţi îngrijirea fizică, intelectuală şi morală cuvenită, să nu îi răsfăţaţi şi să le sancţionaţi greşelile. Pedeapsa de îndreptare este o formă a iubirii pământeşti.

8. Pedeapsă constructivă şi prudentă!

Nu folosiţi ca metodă pedeapsa brutală, ci aceea care face apel la sufletul copilului, la conştiinţa lui, la înţelegerea vinii. Să se arate prudenţă, ţinând seama de vârstă, sensibilitate, temperament, diferite afecţiuni fizice sau psihice.

9. Fiţi model moral pentru copii!

Copilul imită. Părinţii sunt primul şi principalul model. Trageţi singuri concluzia.

10. Educaţii în cerinţele morale creştine!

Una singură este morala adevărată, anume aceea cerută de Dumnezeu. Cine vrea să zidească sufleteşte, nu are ate "cărămizi" decât virtuţile. obligaţiile şi drepturile ei. Cine lucrează cu alte "valori" morale, croite după interese omeneşti, cară apă cu ciurul.

O fetiţă deşteaptă foc

2008-02-23T18:33:00.001+02:00

Sfaturi utile petru părinţii care îşi lasă copiii în faţa tv-ului

2008-02-23T15:54:00.000+02:00

În zilele noastre este foarte uşor să ai acces la un televizor care este de departe cel mai mare furnizor de violenţă dintre sursele mass-media. Astfel, fiecare post de televiziune are cel puţin un film "de acţiune" în grila zilnică de programe, iar buletinele de ştiri şi ziarele transformă orice eveniment violent într-o ştire de senzaţie.
Copiii devin cel mai uşor victime ale violenţei
În primul rând, pentru că mintea lor nu le permite să analizeze critic informaţiile primate, în al doilea rand, deoarece sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare şi asimilează tot ceea ce văd în jur. Cu toate acestea, cele peste 100 de studii din ultimii 40 de ani au demonstrat următoarele:
1. copiii care privesc mai mult la televizor (peste patru ore pe zi) tind să-şi rezolve conflictele mai agresiv decât ceilalţi;
2. cu cât copiii încep să privească la televizor de la o vârsta mai fragedă, cu atât sunt mai predispuşi să comită acte de violenţă mai târziu.
3. vizionarea îndelungată a programelor de televiziune poate avea efecte deosebit de nocive asupra copiilor, asta cu atât mai mult, cu cât unii părinţi îşi lasă copiii să stea cuminţi în faţa televizorului în timp ce ei îşi fac treburile.
4. două treimi dintre copii nu găsesc pe nimeni acasă când vin de la şcoală, întrucât părinţii sunt la serviciu. Astfel, ei pot să urmarească orice program, indiferent de avertismentul din josul ecranului. Faptul că se uită la scene violente devine parte din rutina zilnică, de multe ori asociată cu mâncatul sau recreerea.
5. scenele de luptă sau crime violente sunt extrem de lungi, acompaniate de muzică cu ritm accelerat, explozii şi sunet de arme. Mai niciodata cei răi nu sunt aduşi în faţa justiţiei, fiind exterminaţi de către eroi.
6. este normal ca, la această vârstă, copiii să aibă ca idoli supereroii (mai ales pe cei din desenele animate), deoarece sunt înzestraţi cu puteri. Problema este că ei se pot identifica şi cu personaje deosebit de agresive, care folosesc lupta ca scop în sine, doar pentru simplul fapt că aceştia apar ca singura ofertă de pe ecran.
Cele mai periculoase sunt falsele mesaje pe care le transmit filmele violente:
a) Violenţa este rasplatită şi rareori are consecinţe negative: în 73 % dintre scenele de la televizor, răufăcătorii scapă nepedepsiţi.
b) Violenţa e pretutindeni. Un celebru psiholog relata exemplul unei fetiţe, care, la auzul veştii ca tatăl unei prietene murise, a întrebat: "Cine l-a omorât?". Întrebarea reflectă presupunerea ei (rezultat al privitului la tv) că violenţa este cauza normală a morţii.
c) Violenţa e necesară. Majoritatea actelor violente sunt comise de "baieţii buni" pentru a-i învinge pe cei răi. De aici, copiii învaţă că violenţa e nu numai necesară, dar şi eroică.
d) Violenţa e amuzantă. Mai ales în desenele animate, personajele se lovesc între ele spre a stârni râsul.
e) Violenţa e placută. Majoritatea eroilor de acţiune găsesc plăcere în a se lupta şi chiar în a ucide.

Cum am sarbatorit noi, grupa mijlocie, Valentine's Day 2008

2008-02-23T15:10:00.003+02:00

Asa ne-am distrat de Halloween 2007

2008-02-23T15:05:00.001+02:00